marți, 31 ianuarie 2017

O credinţă cât un grăunte de muştar

“Le-a zis Isus.: „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.”(Matei 17.20)
O credinţă cât un bob de muştar este ceea ce poate munta „munţii” din viaţa ta. Ce să fie acest munte?  Poate acel obstacol de netrecut, acea situaţie aparent imposibil de depăşit, acea teamă, acea grijă, acea suferinţă trupească sau sufletească sau acel vis neîmplinit.
De multe ori muntele poate fi şi rodul imaginaţiei noastre şi a lipsei de încredere în ceea ce Dumnezeu poate să facă atunci când îi predăm deplin situaţia de faţă. Poate priveşti înspre munte şi te vezi atât de mic şi neînsemnat. Spui „Este imposibil!” Dar, celui ce crede toate sunt cu putinţă.
Nu întotdeuna ar trebui să muţi muntele din loc. Este necesar uneori  decât  să treci pe lângă el urmându-ţi calea. Te concentrezi atât de mult pe acest munte şi îi urmăreşti înălţimea şi greutatea măsurându-ţi puterea raportat la el, în timp ce pierzi din vedere ţinta ta.
“Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.”(Exodul 14.14) Aşa a spus Domnul lui Moise în timp ce armata lui faraon se apropia cu repeziciune înspre poporul ce tocmai ieşise din Egipt. În faţă Marea Roşie, în spate inamicul…tot ceea ce aveau de făcut era să creadă aceste cuvinte.
Gândeşte-te la David care, fără armură şi fără arme puternice a plecat să lupte împotriva uriaşului. A mers însă în Numele Domnului”, deplin încredinţat că biruinţa va fi a Lui. David a avut credinţa, acel bob de muştar care ne lipseşte adesea.
Indiferent de muntele care îţi stă înainte, nu te mai lupta gândindu-te la puterea cu care vei muta munţii din loc. Nu tu vei face acest lucru, ci Dumnezeu o poate face, când te încrezi asemenea unui copil,în totalitate în părintele care îl iubeşte. Câtă vreme te uiţi la ce poţi face tu, muntele va rămâne tot acolo. În Numele Domnului spune acestui munte: „ Ridică-te şi mută-te în mare, pentru că am un Dumnezeu mare”.Nici un munte , nici un uriaş, nici o ameninţare nu este prea mare pentru Domnul.
Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”(Matei 21.21-22)

miercuri, 18 ianuarie 2017

Condu-mă Tu

Condu-mă Tu cu grijă prin văi de îndoieli,
Prin munţi de bucurii şi stânci de căutări.
Netezeşte calea Ta sub simpli ai mei paşi
Uimiţi de vor rămâne chiar şi ai mei vrăjmaşi.
Călăuzeşte-mă din nou şi ia-mă Tu de mână
Când greu întrezăresc pe calea Ta cea bună.
Vorbeşte-mi Tu şi azi dă-mi iarăşi ajutorul...
Opreşte-mă când planul meu doar strică viitorul.
Nu mă lăsa neînţelept să merg pe drum greşit
De-a mea pornire egoistă, fără minte amăgit.
Mă întrebam cum pot cunoaşte voia Ta cea dreaptă,
Iar Tu cu dragoste mi-ai mai răspuns încă o dată:
„Când pacea Mea coboară în inimă deplin
Vei ştii că urmezi voia şi planul Teu sublim.”

luni, 9 ianuarie 2017

Cuvinte la vremea potrivită


Te-ai gândit că o vorbă spusă la vremea potrivită poate face minuni în viaţa cuiva? O spui şi nici nu ştii ce efecte poate avea. De ce spunem lucruri frumoase şi încurajări atât de rar? De ce suntem zgârciţi în a folosi cuvinte care nu costă, dar al cărui folos nu îl vom putea anticipa vreodată?  Pentru că ne este teamă de cum vom fi priviţi sau poate ridiculizaţi sau greşit înţeleşi, motiv pentru care mai bine îngropăm talantul ce ne-a fost încredinţat şi ne vedem în continuare de ale noastre?
Nu ştiu dacă vreodată ai fost cu moralul la pământ, iar cineva s-a găsit să îţi spună, fără să îţi cunoască starea, ceva de genul  : Eu cred în tine, în ceea ce tu vei face, pentru că Dumnezeu te va folosi”..iar acest lucru a contat enorm pentru ridicarea ta. Uneori Domnul  Dumnezeu  se va folosi de oameni pe care nu te-ai fi aşteptat sau pe care nici nu îi cunoşti. Aşa că, lasă-te folosit de El. Fii o binecuvântare fără să te gândeşti la consecinţe sau răsplată. Dacă ai un cuvânt în inimă nu-l mai ascunde, ci trimite-l mai departe pentru că, la un moment dat, bumerangul se va întoarce înspre tine. Susţine pe cei care ţi-au oferit ajutorul. Cuvinte rare, rostite în momente cheie, te pot schimba aşa cum nu te-ai fi gândit.
„Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui. Şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!”(Proverbe 15,23)
Cuvintele  sunt asemenea unor pietre cu care poţi zidi sau dărâma. Depinde cum şi când le foloseşti: dacă le foloseşti înţelept poţi zidi, construi şi întări o inimă, o casă sau o relaţie. Dar, la fel de bine aceste pietre folosite într-un mod greşit, pot lovi, sparge şi distruge.
De aceea, alege-le cu grijă, cu înţelepciune şi discernământ,  ca să le spui cum trebuie şi la momentul potrivit.