joi, 8 iunie 2017

Mulţumind indiferent de împrejurări

Am învăţat că nu trebuie să aştept clipa ca totul să îmi meargă bine pentru a mulţumi. Nu trebuie să simt cum bucuria mă inundă sau problemele sunt rezolvate cu succes pentru a privi cu recunoştinţă în Sus. O inimă mulţumitoare nu ţine cont de împrejurări, ci fie bine sau rău şi în orice condiţii ea recunoaşte suveranitatea lui Dumnezeu asupra prezentului, dar şi a viitorului. Să nu aşteptăm vremuri mai bune pentru a spune mulţumesc şi să nu ne privim prin comparaţie cu soarta altora.
A spune mulţumesc când nu merge totul cum vreau înseamnă încredere deplină şi pace din Cel care a promis pacea Sa. Ce altă jerfă mai plăcută pot aduce decât mulţumirea care înseamnă şi o încredere deplină şi abandonare totală în voia Lui?
Cu mulţumirea este la fel ca şi cu iubirea. Trebuie să îi iubesc doar pe cei care mă iubesc?  Nu, ci şi pe cei care sunt greu de iubit şi chiar pe cei care nu îmi vor binele. Atunci cu mulţumirea este la fel...fie în bucurie şi linişte, fie în împrejurări dificile, trebuie să îmi păstrez atitudinea. De aceea îi spun inimii: „Nu te supăra, ci mulţumeşte! Nu te îngrijora, ci mulţumeşte! Nu te teme, ci mulţumeşte!”
Deci, trebuie să mulţumesc şi atunci  când planurile eşuează şi poate trebuie să o iau de la început..Mulţumesc şi atunci când nu înţeleg, când îmi este greu să merg mai departe, când mă lupt cu îndoieli. Mulţumesc pentru că Tu ştii de ce trebuie să trec prin această încercare, prin acest impas şi frământare. Mulţumesc pentru ceea ce am, dar şi pentru ceea ce nu am şi îmi doresc a dobândi. Cum să fie rugăciunea? Renunţă la cereri şi lasă loc mulţumirii şi nu doar cu buzele, ci întreaga viaţă trebuie să exprime faptul că eşti recunoscător lui Dumnezeu!
„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”(1 Tesaloniceni 5.18) Există însă şi o răsplată,pentru că ”cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat”.

miercuri, 3 mai 2017

Bunătăţile Domnului

“Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire”, zice sufletul meu, de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.” (Plangerile lui Ieremia 3.21-25)
A fi copleşit de bunătăţile Domnului nu înseamnă neapărat belşug de binecuvântări pământeşti sau spirituale, deşi putem prospera şi să avem şi bunăstare. Să ne gândim că proorocul Ieremia a rostit aceste cuvinte pe când era tare amărât în sufletul său, dar în inima lui licărea un strop de nădejde.  Aflat când în temniţă sau în groapa adâncă cu noroi, când acoperit de batjocura şi ura din partea mai marilor vremii, Ieremia, tocmai el, singurul din acea vreme căruia îi fusese dat să rostească adevărul prin proorociile venite de la Dumnezeu, aduce un cuvânt de îmbărbătare.
Care sunt bunătăţile Lui şi cum le putem recunoaşte? Un prieten spunea :„Faptul că trăiesc, umblu, respir, mă îmbrac, pot mânca, că mă trezesc şi văd cum vine seara..reprezintă doar bunătatea Domnului care se reînnoieşte.  Da, sunt lucruri mărunte, dar pe care adesea le-am ignorat sau le-am considerat poate o normalitate doar pentru că nu ne-au lipsit şi nu le-am pierdut..totuşi, în acest timp unii nu se pot bucura de ele. “O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!”(Psalm 107.8)
Domnul Dumnezeu are mereu noi şi noi forme de a-şi manifesta bunătatea şi îndurarea faţă de noi. Noi ne schimbăm, dar El rămâne neschimbat. Noi manifestăm răutatea adesea, dar bunătatea Lui nu se schimbă. Noi uneori dovedim nepăsare, dar mila Sa rămâne aceeaşi. „Şi credincioşia Ta este atât de mare!
Deschide doar ochii şi se va întâmpla să te simţi copleşit de bunătăţile Lui...Bunătatea Sa este văzută de aceia care îşi pun încrederea în El şi Îl caută cu o inimă sinceră.  Iar cei care au ochii deschişi o văd, o înţeleg şi au un belşug necurmat datorită unei inimi mulţumitoare.
“O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor!”(Psalm 31.19)


sâmbătă, 15 aprilie 2017

Viaţă prin cunoaşterea Lui

“Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.”(Ioan 20.31)
Vreme de har...putem citi Cuvintele care ne aduc la cunoştinţă  fapte petrecute acum mii de ani, care nu sunt doar istorie, ci mai mult de atât; nu doar o simplă aducere aminte, ci sunt cuvinte care au în ele puterea transformării şi a aducerii la adevărata viaţă. Aceleaşi fapte, văzute din patru părţi diferite, dar care aduc acelaşi adevăr, lăsate cu scopul întăririi dovezilor. De ce au fost scrise? ”Pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”.  „Credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”(Romani 10.17) Şi astăzi, avem Sfânta Scriptură cu Evangheliile, o bogăţie de cuvinte, învăţături şi fapte din viaţa Domnului Isus. Prin credinţa în El avem viaţa veşnică. “Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17.3) Viaţa înseamnă cunoaşterea Lui ,deci şi cunoaşterea Tatălui (“căci Eu şi Tatăl una suntem”)  atunci când El locuieşte, prin Cuvânt în noi.
Fără cuvintele din Evanghelii nu am fi putut cunoaşte . Faptul că au dăinuit şi rezistat veacurilor dovedeşte că “Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece.”
Faptul că în noi sălăşluieşte viaţa din Dumnezeu se datorează Cuvântului pe care L-am primit . Conform proorociilor Vechiului Testament, Evangheliile nu sunt decât împlinirea cuvintelor spuse de prooroci cu veacuri înainte prin care Dumnezeu îşi făcea cunoscut planul mai dinainte.
Mulţumim, Doamne, că, deşi nu avem nici un merit, ne-ai făcut şi nouă parte de aceste lucruri scrise, pentru ca dovezile Scripturii să întărească faptul că prin Tine avem viaţa, iar fără de Tine umblam ca nişte oi fără păstor, în întuneric şi mânaţi de propriile dorinţe, o viaţă lipsită de sens şi valoare. Când Te-am cunoscut pe Tine ( adică când Tu ne-ai cunoscut şi ni Te-ai descoperit) ca dovadă a vieţii noi ce am primit-o înlăuntrul nostru, şi viaţa pământească a fost preschimbată. Să rămâneţi în El, “pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.”(1 Petru 1,8-9)
Domnul nostru a înviat şi, ca dovadă a învierii Sale, ne-a adus şi pe noi la o nouă viaţă. Mulţumim, Doamne! “Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.  Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.  Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.” (Coloseni 3.1-4)

miercuri, 29 martie 2017

Aşteptare

Aştept în îndelunga mea tăcere, timpul să treacă cu avânt.
Ce ar putea o inimă să spere adesea mult îndurerată şi rănită prin cuvânt?
Nu ştiu ce dincolo de nor se află şi de  necunoscut,
Dar am încredere că voi afla la timpul hotărât.
Planurile Tale mă surprind adesea şi să mai visez nu îndrăznesc
Căci cine-s eu să merit mai mult decât aş crede şi gândesc?
Tu, suflete, te-ai întrebat această aşteptare ce va fi?
Ce-ţi va duce mai degrabă: dezamăgire sau bucurii?
Te chem în aşteptarea mea, pe Tine, Dumnezeul meu îndurător
Să-mi dai răbdare să-nţeleg cum să privesc mai înţelept spre viitor
Ca să accept cu bucurie al Tău plan dinainte-alcătuit
Fără să mă opun cumva  la ce ai hotărât că este potrivit.
Dar Tu cu dragoste mi-ai spus: „ Vreau să înveţi
Că ceea ce Eu transform în tine în timp ce tu aştepţi
Este cu mult mai preţios decât ce vrei şi îţi doreşti
Să fii lucrarea Mea desăvârşită e chiar mai important ca ce iubeşti.
Să nu te-ngrijorezi ţi-am spus, căci Eu voi fi cu tine
Şi nicidecum n-am să te las, călăuzindu-ţi orice pas, ca să îţi meargă bine.

vineri, 24 februarie 2017

Te caut

Te caut când, în zorii dimineţii
Lumina Ta dă sens pentru încă o zi vieţii.
Te caut în amurg, pe când luminile se sting
Iar stelele pe cer şi mai intens se-aprind.
Te caut noaptea, în aşternutul meu când dorm,
Când trupul obosit se-aşază pentru somn.
Te caut în necaz, printre lacrimi şi suspine,
Dar şi în bucurie, prin cânt şi când mi-e bine.
Te caut să-nţeleg dacă cumva greşesc.
Te chem în rugăciune când stau şi meditez.
În grijile ce mă pândesc pe-acest pământ
Când nu ştiu încotro s-apuc şi mă frământ.
Te caut, căci eu voii Tale vreau să mă supun
Atotputernic, sfânt şi preamărit Stăpân.
Te caut să îmi dai călăuzire înţeleaptă
Să ştiu dacă am apucat pe calea Ta cea dreaptă.
De-acum Te voi căuta întreaga mea viaţă
Pentru că Tu îmi luminezi cărarea cu speranţă.

marți, 31 ianuarie 2017

O credinţă cât un grăunte de muştar

“Le-a zis Isus.: „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.”(Matei 17.20)
O credinţă cât un bob de muştar este ceea ce poate munta „munţii” din viaţa ta. Ce să fie acest munte?  Poate acel obstacol de netrecut, acea situaţie aparent imposibil de depăşit, acea teamă, acea grijă, acea suferinţă trupească sau sufletească sau acel vis neîmplinit.
De multe ori muntele poate fi şi rodul imaginaţiei noastre şi a lipsei de încredere în ceea ce Dumnezeu poate să facă atunci când îi predăm deplin situaţia de faţă. Poate priveşti înspre munte şi te vezi atât de mic şi neînsemnat. Spui „Este imposibil!” Dar, celui ce crede toate sunt cu putinţă.
Nu întotdeuna ar trebui să muţi muntele din loc. Este necesar uneori  decât  să treci pe lângă el urmându-ţi calea. Te concentrezi atât de mult pe acest munte şi îi urmăreşti înălţimea şi greutatea măsurându-ţi puterea raportat la el, în timp ce pierzi din vedere ţinta ta.
“Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.”(Exodul 14.14) Aşa a spus Domnul lui Moise în timp ce armata lui faraon se apropia cu repeziciune înspre poporul ce tocmai ieşise din Egipt. În faţă Marea Roşie, în spate inamicul…tot ceea ce aveau de făcut era să creadă aceste cuvinte.
Gândeşte-te la David care, fără armură şi fără arme puternice a plecat să lupte împotriva uriaşului. A mers însă în Numele Domnului”, deplin încredinţat că biruinţa va fi a Lui. David a avut credinţa, acel bob de muştar care ne lipseşte adesea.
Indiferent de muntele care îţi stă înainte, nu te mai lupta gândindu-te la puterea cu care vei muta munţii din loc. Nu tu vei face acest lucru, ci Dumnezeu o poate face, când te încrezi asemenea unui copil,în totalitate în părintele care îl iubeşte. Câtă vreme te uiţi la ce poţi face tu, muntele va rămâne tot acolo. În Numele Domnului spune acestui munte: „ Ridică-te şi mută-te în mare, pentru că am un Dumnezeu mare”.Nici un munte , nici un uriaş, nici o ameninţare nu este prea mare pentru Domnul.
Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”(Matei 21.21-22)

miercuri, 18 ianuarie 2017

Condu-mă Tu

Condu-mă Tu cu grijă prin văi de îndoieli,
Prin munţi de bucurii şi stânci de căutări.
Netezeşte calea Ta sub simpli ai mei paşi
Uimiţi de vor rămâne chiar şi ai mei vrăjmaşi.
Călăuzeşte-mă din nou şi ia-mă Tu de mână
Când greu întrezăresc pe calea Ta cea bună.
Vorbeşte-mi Tu şi azi dă-mi iarăşi ajutorul...
Opreşte-mă când planul meu doar strică viitorul.
Nu mă lăsa neînţelept să merg pe drum greşit
De-a mea pornire egoistă, fără minte amăgit.
Mă întrebam cum pot cunoaşte voia Ta cea dreaptă,
Iar Tu cu dragoste mi-ai mai răspuns încă o dată:
„Când pacea Mea coboară în inimă deplin
Vei ştii că urmezi voia şi planul Teu sublim.”

luni, 9 ianuarie 2017

Cuvinte la vremea potrivită


Te-ai gândit că o vorbă spusă la vremea potrivită poate face minuni în viaţa cuiva? O spui şi nici nu ştii ce efecte poate avea. De ce spunem lucruri frumoase şi încurajări atât de rar? De ce suntem zgârciţi în a folosi cuvinte care nu costă, dar al cărui folos nu îl vom putea anticipa vreodată?  Pentru că ne este teamă de cum vom fi priviţi sau poate ridiculizaţi sau greşit înţeleşi, motiv pentru care mai bine îngropăm talantul ce ne-a fost încredinţat şi ne vedem în continuare de ale noastre?
Nu ştiu dacă vreodată ai fost cu moralul la pământ, iar cineva s-a găsit să îţi spună, fără să îţi cunoască starea, ceva de genul  : Eu cred în tine, în ceea ce tu vei face, pentru că Dumnezeu te va folosi”..iar acest lucru a contat enorm pentru ridicarea ta. Uneori Domnul  Dumnezeu  se va folosi de oameni pe care nu te-ai fi aşteptat sau pe care nici nu îi cunoşti. Aşa că, lasă-te folosit de El. Fii o binecuvântare fără să te gândeşti la consecinţe sau răsplată. Dacă ai un cuvânt în inimă nu-l mai ascunde, ci trimite-l mai departe pentru că, la un moment dat, bumerangul se va întoarce înspre tine. Susţine pe cei care ţi-au oferit ajutorul. Cuvinte rare, rostite în momente cheie, te pot schimba aşa cum nu te-ai fi gândit.
„Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui. Şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!”(Proverbe 15,23)
Cuvintele  sunt asemenea unor pietre cu care poţi zidi sau dărâma. Depinde cum şi când le foloseşti: dacă le foloseşti înţelept poţi zidi, construi şi întări o inimă, o casă sau o relaţie. Dar, la fel de bine aceste pietre folosite într-un mod greşit, pot lovi, sparge şi distruge.
De aceea, alege-le cu grijă, cu înţelepciune şi discernământ,  ca să le spui cum trebuie şi la momentul potrivit.