luni, 26 septembrie 2016

Singur în pustiu

Fiecare lucru de sub ceruri îşi are vremea lui. Este poate un timp de pustiu în viaţa ta. Adesea drumul pe calea îngustă are popasuri lungi prin locuri pustii. Acest lucru poate însemna singurătate, sentimentul că ai nevoie de cineva, de un sprijin, un ajutor, când speranţele ţi se năruiesc sau când simţi un gol în suflet.
            Treci prin pustiu şi atunci când cei în care te-ai încrezut te-au dezamăgit. Poate cei apropiaţi te-au rănit. Pe Domnul chiar unul dintre ucenici L-a vândut. Da, nu-i drept să ţi se întâmple astfel, dar dacă Lui I-a fost îngăduit, tu, care eşti doar un slujitor al Său, de ce ai fi scutit?
Trăim o vreme tubure. Pe măsură ce întunericul se extinde, cei în care lumina credinţei arde sunt excluşi şi cei care înflăcărează pe alţii sunt aduşi la tăcere. E pustiu de oameni ai lui Dumnezeu. În aceste vremuri de pustiu spiritual, ia seama unde te afli!
Pustiul de Dumnezeu este un real pericol pentru suflet. Nu poposi prea mult prin astfel de locuri. Caută în permanenţă Sursa Apelor vii de unde să poţi bea constant. Atunci te vei preface într-un izvor din care se vor revărsa râuri de apă ce vor uda şi pe cei însetaţi.
Da, eşti cu adevărat singur atunci când viaţa ta este lipsită de Dumnezeu. Nu oamenii  sunt aceia  care vor umple golul tău, nu prietenii, fraţii, dorinţele împlinite sau sentimentul că eşti iubit. Ei pot doar să îţi ofere satisfacţii de moment, dar sufletul va fi săturat numai în  prezenţa Domnului.
Treci prin pustiu atunci când nu găsesti apă şi arde în tine dorul după Dumnezeu. Poate L-ai căutat în jurul tău, la oameni, în biserici, în lucruri, natură şi fapte...totuşi El este aproape şi se descoperă celui care Îl caută din toată inima.
Nu rătăci prin pustiu. Agar, roaba Sarei, izgonită de acasă, rătăcea prin pustia Beer-Şeba. Rămasă fără apă, ea plângea şi îşi aştepta sfârşitul ei şi al fiului ei. Lângă ea era însă un izvor pe care nu l-a văzut decât atunci când Dumnezeu i-a deschis ochii. Dacă Îl cauţi pe El, chiar şi în cele mai singuratice momente , vei afla prin credinţă,  Izvorul care este chiar lângă tine. Şi, chiar dacă nu ar mai fi nimeni alături, Tu şi cu El formaţi o pereche, şi oricât de arid ar fi pustiul vieţii, dacă este şi El acolo, restul sunt doar binecuvântări primite pe deasupra.
            Am văzut însă că este şi un pustiu necesar, acela la care Domnul Isus îşi cheamă ucenicii adesea. Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6.31)
Este acel pustiu care dă odihnă sufletului obosit şi apăsat. Este locul în care încui uşa cămăruţei inimii tale şi te întâlneşti doar tu cu El. Acolo sufletul primeşte odihnă şi este înviorat cu apă vie ca să îşi poată continua călătoria pe acest pământ uscat. Tot El preface pustiul în iaz şi pământul uscat în izvoare de ape.”(Psalm 107.36)
Transformă pustiul pe care îl străbaţi într-un loc al binecuvântărilor. Nu ştiu cât vei mai trece pe acolo, dar nu are importanţă câtă vreme ai Apa lângă tine. „Tăcerea îşi are vremea ei şi vorbirea îşi are vremea ei”(Eclesiastul 3.7) Şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are vremea lui.



miercuri, 21 septembrie 2016

Dumnezeu vrea să te ridice

În viaţă există momente în care simţi că te-ai prăbuşit şi cu greu îţi vei reveni sufleteşte. Îţi doreşi să te ridici, dar când să faci un pas cazi din nou răpus de deznădejde, trăind amintirile trecutului. Crezi că Dumnezeu poate să te ridice, ştii că o va face, dar chiar şi aşa eşti chinuit de îndoială.
Azi vreau să îţi spun că Dumnezeu ridică. Nu ştiu când o va face, dar o face, nu îţi pierde speranţa! Dacă Îl cauţi pe El, chiar şi în lacrimi Îl vei găsi. El poate folosi valea în care te afli pentru a te ridica pe un munte, şi ce minunat va fi atunci când vei fi ridicat. Experimentez promisiunea Sa care spune: „Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”(Isaia 58.11)
Cu siguranţă că nu vei putea să Il simţi atunci când eşti în durere, dar tot Îl vei striga…şi, desi pe moment nu se va întâmpla nimic, El va da şi răspuns inimii sincere care Il caută.” Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată  inima.” (Psalm 145.18) Dacă încă te mai afli în suspin, citeşte psalmii şi îi vei găsi mai reali şi mai minunaţi ca niciodată pentru că te vei regăsi în ei. Dumnezeu nu dispreţuieşte o inimă zdrobită şi mâhnită. „Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine.”(Psalm 57.2)
Poate că adesea vei fi surprins de faptul că Îşi schimbă planul cu privire la viaţa ta într-un mod neînţeles, dur şi neaşteptat, dar chiar şi aşa, alege să crezi că este cu tine; şi când pare că nu ai pe nimeni, El este cu tine;  şi când te simţi neînţeles, El tot cu tine este. „Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: Aşteaptă-L!”(Iov 35.14)
Ştii că atunci când te simti doborât aparent pentru nimic, El te ridică pentru ceva? Ştiu că acel ceva încă nu îl poţi vedea, dar trebuie să ai răbdare.
Este nevoie, să te opreşti acum pentru un moment şi să îţi ridici privirea dinspre persoana ta, înspre cer, către iubirea lui Dumnezeu fără margini  şi nu înceta să o ceri să Şi-o reverse peste tine!
Rugăciunea de azi, este cea a unei inimi zdrobite, care a înţeles că dacă toate vor trece, numai Dumnezeu rămâne. „Doamne, ajută-mă să pot privi prin ochii Tăi, să pot azi cuvintele pe care Tu vrei să le aud, să vorbesc cuvintele  Tale, să pot simţi cu inima Ta şi să pot iubi cu dragostea Ta pe care, te rog, să o reverşi din plin peste fiinţa mea, prin Duhul Tău cel Sfânt, astfel încât să poţi lua Tu chip în mine.”
Încerc să înţeleg adevărul că lacrimile suferinţei ţin limpede ochiul credinţei. Pâna la urmă, orice persoană pe care Dumnezeu a folosit-o în mod semnificativ a fost o persoană profund rănită. Rănile tale pot fi însă o sursă de vindecare pentru tine şi pentru alţii. Lasă-te modelat, acceptă ce ţi se întâmplă chiar dacă nu înţelegi nimic acum, pentru că cel puţin un lucru bun se va întâmpla: experienţa ta poate să fie de folos celor ce trec sau vor trece prin situaţii asemănătoare. Da, poţi fii o binecuvântare! Şi, chiar dacă pentru un singur suflet ai trecut pe acolo, tot se merită! 

duminică, 11 septembrie 2016

Am crezut

Am crezut în vorbe şi în sinceritate,
Am crezut în gesturi şi ale oamenilor fapte,
Am crezut că-n viaţă pot găsi şi fericire,
Am crezut în adevăr, în sentimente şi iubire.

Am crezut în mine şi ce-aş putea să fac,
Am crezut în oamenii care mi-au spus ca doar mă plac,
Am crezut în cei care-L iubesc pe Domnul cu adevărat,
Am crezut în soarta ce-o pregăteşte El celui curat.

Nu am crezut că toate s-or nărui pe loc,
Nu am crezut că viaţa depinde de noroc,
Nu am crezut că dragostea durează doar o clipă,
Nu am crezut că omul se-ascunde doar de frică.

De azi aleg să nu mai cred in om, ci doar în Dumnezeu
Chiar dacă nu-nţeleg adesea planul Său.
El nu mă părăseşte, nici nu mă va lăsa
La greu, dar şi la bine-mi va fi mereu alăturea.

El nu dezamăgeşte, chiar dacă mă încearcă
La El alerg să-I spun a inimii povară.
Ceea ce El promite aceea se-mplineşte
Nu e ca omul care spune şi-apoi dezamăgeşte.

Un glas astăzi imi spune:  Nu trebuia să crezi
În toate aceste lucruri...ci numai în dovezi
Care în timp se-arată; nu-n vorbe ce se duc,
Nu în rostiri de-o clipă pierdute în amurg.

Nu regreta trecutul, nu mai privi înapoi
Priveşte înainte! Chiar Domnul e cu noi,
Care din cioburi sparte lipeşte al tău vas
Şi poate sa reînvie speranţa ce-a rămas.

joi, 8 septembrie 2016

Dorinţe pe altar

Nu înţeleg azi planul Tău, nu înţeleg nici voia Ta. De câte ori voi mai trece prin negură şi văi adânci?  Am zis că îmi voi face inima de piatră...dacă aş fi reuşit..dar din nou nu am putut.
“Ce!.. mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…”(Iov 17.11) Totul într-un singur moment. Uneori mă gândesc dacă este vis sau realitate.  Mă tem să mă mai bucur pentru că am descoperit că pe pământ, fericirea este iluzorie. Dumnezeu este tot ce rămâne în inima noastră, dacă L-am luat cu noi in călătorie încă de la început. Dacă nu, rămân doar lacrimi şi dureri.  Dacă nu ar fi El de partea mea, demult aş fi rămas în deznădejde, dar această ancoră minunată a credinţei mă prinde din nou, şi cu ajutorul ei mă voi ridica.
„Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.”(Psalm 42.5)
Tocmai ce adusesem dorinţele mele pe altar şi aşteptam fie ca Dumnezeul meu să le dea viaţa din nou (aşa cum a facut-o pentru Avraam cu fiul său), fie ca El să le mistuie. A ales ca de obicei calea cea  mai grea pentru mine. Nu am înţeles-o. Dar, nu-i voi mai pune întrebari. Dacă vrea, îmi va face cunoscut de ce. Ai ales din nou zdrobirea pentru mine. Măcar dacă aş fi un trandafir, aş picura mireasmă în urma zdrobirii, dar nu sunt nici măcar atât.
“Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.”(Psalmi 142.3) Tu vei da din nou mângâiere sufletului apăsat, vei aduce pacea Ta şi îl vei acoperi cu dragostea Ta.
Prea uşor renunţăm să mai luptăm. Prea uşor dezamăgim şi plecăm. Să ne uităm ce rămâne în urma noastră. Să nu regretăm niciodată că am fi putut face ceva şi nu am făcut.
„Ascultă, Doamne, ai mila de mine! Doamne, ajută-mă!" Şi mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea sa-Ţi cânte, şi să nu stea mută. Doamne Dumnezeule, eu pururi Te voi lăuda!”(Psalm 30.11-13)