marți, 24 mai 2016

Cum trăim?

De ce trăim ca şi cum nu vom părăsi vreodată pământul? Vrem să fim perfecţi, să fim cei mai buni în ochii celorlalţi. Totuşi, clipa plecării fiecăruia dintre noi poate fi mai aproape decât ne-am fi gândit vreodată. În această priviţă nu poţi avea nici o certitudine. Azi eşti, dar mai târziu sau mâine... cine poate ştii? Trăim cu impresia că numai ceea ce ni se întâmplă acum este important, că necazul acela, problema aceea, durerea aceea sufletească este majoră, ba chiar este centrul universului nostru, că nimeni nu suferă la fel de mult ca noi, nimeni nu este mai apăsat ca noi şi facem din lucruri mai mult sau mai puţin importante probleme majore. Sau, poate ne adâncim şi mai mult în ale noastre, lucrăm din greu fără să ne oprim pentru a lăsa răgaz sufletului ca să se odinnească.  Şi, doar când viaţa ne mai dă o lovitură, începem să lăsăm din cele ale noastre şi să-L căutăm pe Dumnezeu, sau acea soluţie care ar putea să fie cheia cu care să ieşim din probleme, pentru a ne reîntoarce din nou la starea de dinainte, în care nu aveam nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.  Dar, acesta este scopul? Un dumnezeu pe care Îl apelezi numai când ai nevoie ?
„Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”(Matei 6.19-21)
Nu lucra doar pentru existenţa terestră, ci ai grijă de sufletul tău, stai de vorbă cu Cel ce te-a creat. Când vei pleca de aici, ce mai contează cât ai strâns pe pământ?  Poate că vei spune că trebuie să trăieşti o viaţă dublă, pentru că, trăind în lume, nu poţi fi în acelaşi timp şi spiritual şi pământesc.  Şi, într-o anume măsură este adevărat, dar la un moment dat cele două “vieţi“ se vor contopi. De aceea avem un suflet, un trup şi un duh….diferite, dar toate împreună. Există o armonie desăvârşită.  De aceea, “Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”; până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”(Eclesiastul 12.1-7)
O viaţă ascunsă în Dumnezeu, care schimbă caracterul şi se manifestă şi în afară, în relaţii, în caracter, în tot ceea ce faci şi spui este o viaţă după voia Creatorului.
Un înţelept a spus : „Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic.

sâmbătă, 14 mai 2016

Religia adevărată

Nu ştiu dacă te-ai întrebat vreodată care este religia adevărată. Sunt mii de religii pe tot globul, dintre care în creştinism se subdivid alte cateva zeci.  De unde poţi ştii care este religia pe care Dumnezeu vrea să o urmezi? Poate că ai căutat ca şi mine, în Sfânta Scriptură, tot nădăjduind că vei găsi un răspuns. Într-o lume care caută să-şi afişeze cu mândrie identitatea creştină, nu am găsit decât un singur indiciu relevant. Este vorba despre un verset, pe care mulţi îl ştiţi, cam singurul din Biblie care descrie care este religia devărată.
 “Religia curată si neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani si pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”(Iacov 1.27)
Din acesta am desprins două aspecte importante:
În primul rând să fim sensibili la cei în suferinţă, să nu fim nepăsători la necazul aproapelui, dar mai ales al celui care este lipsit de posibilităţi. Orice faptă a dragostei,  izvorâtă din dorinţa de a face bine celui în nevoie ne apropie de religia adevărată. Desigur că trebuie să analizăm cui şi când facem bine şi cu ce resurse (poate o faptă a milei, o încurajare constantă, un gând şi o îmbrăţişare fac uneori  chiar mai mult decât banii).
În al doilea rând, am înţeles că trebuie să ne păstrăm neatinşi de păcat. “Lumea” în acest context se poate referi la nişte atitudini, pofte, care ne duc  în păcat. Iată cum se defineşte tot în contextul Scripturii: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. (1 Ioan 2:15-17)
Să rupi acele anturaje care îţi oferă satisfacţii de moment, dar care te îndepărtează de o viaţă  de credinţă adevărată este un drum către acea religie adevărată.
Şi aici ar mai fi de adăugat importanţa înfrânării în ceea ce priveşte limbajul pe care îl folosim. Pentru că,  Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci işi înşala inima, religia unui astfel de om este zadarnică.”(Iacov 1.26)
Adesea înţelegem religiile ca pe un sistem de reguli care se deosebesc prin felul în care se desfăşoară: botezul, cina, închinarea, rugăciunea, etc. Religiile, s-au creionat în urma opiniilor diferite ale membrilor unor comunităţi. Adevărata religie a rămas însă în picioare pentru aceia care au urmat Calea credinţei.
Nu te mândri că eşti membru al unei biserici sau religii, ci mai degrabă te cercetează daca eşti un membru viu în Trupul Domnului Isus Hristos.
În cele mai simple cuvinte, am dedus că religia înseamnă dragostea de oameni dovedită şi o viaţă curată. Doamne ajută-ne să urmăm Calea Ta!

luni, 9 mai 2016

Mâini înzestrate- Dr. Ben Carson

               În best-seller-ul "Maini inzestrate", dr. Carson demonstrează că soarta noastră nu depinde de stele sau de statistici, ci de noi înșine. Recunoaște că a ajuns un neurochirurg bun datorită faptului că a descoperit capacitatea înnăscută pe care i-a dat-o Dumnezeu și s-a perfecționat, punându-și la lucru mâinile înzestrate. Medicul primar neurochirurg, care a conceput și a coordonat cu succes numeroase operații pe creier, nu este altul decât puștiul care altădată colinda mahalalele orașului Detroit.
O carte motivaţională, pe care o recomand cu drag.
Am extras câteva citate care mi s-au părut interesante:
"Acum constatam din proprie experienţă că avusese dreptate când ne spunea că, indiferent de felul muncii pe care o faci, dacă dai dovadă de conştiinciozitate, vei fi apreciat şi promovat. Şi, ca să folosesc cuvintele ei :“ Bennie, nu contează ce culoare are pielea unui om. Dacă eşti bun, oamenii vor alege întotdeauna ce e mai bun.” 
"Indiferent de domeniul în care lucrezi, dacă te străduieşti să înveţi cât mai mult şi să câştigi experienţă, munca ta va fi răsplătită. Acest lucru s-a adeverit în cazul meu. În afară de aceasta, cred că Dumnezeu are un plan pentru fiecare om, un plan ale cărui detalii le aflăm pe parcursul vieţii, chiar dacă uneori n-avem nicio idee despre mersul lucrurilor.
În orice carieră, fie că eşti electrician, secretară, muzician sau chirurg, trebuie să ai încredere în tine şi în capacităţile tale. Să ai o asemenea  siguranţă încât să poţi spune: “Pot totul. Dacă nu ştiu ceva, întreb.” Foarte simplu." 
“Este imposibil ca cineva să fie inutil, le spun. Dacă sunteţi atenţi şi politicoşi cu ceilalţi, şi ei vă vor trata la fel. Indiferent că urcaţi sau coborâţi în ierarhia socială, veţi întâlni acelaşi gen de oameni. În plus, gândiţi-vă că fiecare este un copil al lui Dumnezeu.”
Intelectualii nu se dau înapoi de la măturat, dacă aceasta înseamnă o muncă plătită cinstit. Cu timpul, mulţi ajung proprietari de terenuri şi impresari. Cam acesta ar fi mesajul pe care vreau să-l transmit tinerilor. Nu poţi ajunge dintr-un salt vicepreşedinte într-o întreprindere. Chiar dacă ai reuşi, nu ţi-ar folosi prea mult pentru că nu ai fi capabil pentru munca respectivă. Găsesc că e mult mai potrivit să-ţi ocupi locul care ţi se cuvine şi să avansezi prin muncă."
în primul rând, că Dumnezeu nu permite să fiu într-o situaţie din care să nu pot ieşi, iar în al doilea rând, că atunci când eşti conştient de posibilităţile şi de limitele tale şi îţi cunoşti meseria, nicio critică nu te poate afecta, indiferent de reputaţia, popularitatea, puterea şi părerea criticilor.(pg 143)
Toţi avem talente. Sucesul în viaţă depinde de felul în care descoperim şi folosim această „materie primă.
Toţi avem probleme, dar totul depinde de felul în care le privim. Dacă le vedem ca pe nişe bariere, vom renunţa uşor. „Nu putem reuşi”, ne văicărim. „Nu putem merge mai departe”. Ele ne împiedică să reuşim. Daca le vedem doar ca pe nişte obstacole, ne putem închipui că trecem peste ele. Oamenii realizaţi nu au mai puţine probleme decât alţii, ci au convingerea că nimic nu-i poate împiedica să continue.
            Indiferent de domeniul ales, în momentul în care am înţeles că fiecare obstacol nu face decât să ne pregătească pentru următorul, putem fi siguri că ne aflăm pe drumul cel bun."