joi, 28 aprilie 2016

Tu ce jertfeşti?

             An de an ne aducem aminte de ceea ce a însemnat pentru noi jertfa Domnului Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu, de evenimentul cu cea mai mare importanţă pentru creştinism. Să nu-L luăm ca pe o sărbătoare oarecare, ci să săpăm mai adânc pentru a găsi semnificaţia ei pentru sufletele noastre. Domnul S-a jertfit, dar şi noi trebuie să sacrificăm ceva. Nu mai trebuie să aducem jertfele pe care în trecut poporul evreu le aducea. Acum, ceea ce ni se cere este  o jertfă vie:  “Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”(Romani 12.1-2)
 Ce poate să însemne această jertfă vie? Poate fi renunţarea la lucruri care plac firii noastre, dar care împiedică procesul de sfinţire al vieţii. Să le identificăm, să ne cercetăm şi să venim cu ele înaintea Domnului spre a fi curăţiţi şi a experimenta adevărata Înviere. Doar dacă mori, poţi să înviezi. Doar dacă sămânţa moare, poate să încolţească mai apoi. La fel, doar prin sacrificiul la ce iubeşti mai mult şi nu este dupa voia lui Dumnezeu, poţi să reînvii la o viaţă nouă. Când voia mea se intersectează cu voia lui Dumnezeu, se formează o cruce, iar cineva trebuie moară.
Doamne, învaţă-ne să iubim cum ai iubit Tu, şi să ne jertfim şi noi aşa cum vrei tu!

luni, 18 aprilie 2016

O poveste de iubire

        Mosses Melancton era un tinerel scund şi cocoşat. Într-o zi însă, acesta a mers să viziteze un comerciant din Hamburg ce avea o fata foarte frumoasă, pe care Mosses a admirat-o de cum i-a trecut pragul casei. Tânara însa l-a ignorat, privindu-l mai degraba cu frica, pentru ca se temea de cocoaşa lui. Înainte însa de a pleca, Mosses a mers să-i spună tinerei, la revedere. Când a pasit în camera ei, fata tinerei radia de stralucire. Dar când aceasta l-a vazut, privirea i s-a îndreptat imediat spre podea.În acele momente însa inima lui Mosses a început însă să bată si mai tare pentru ea. De aceea dupa câteva ezitări, acesta a întrebat-o : „crezi că fiecare căsătorie este planuită în cer ?”
Da; i-a raspuns tânăra! Şi tu ai aceeaşi convingere; nu-i asa? Desigur, i-a raspuns Mosses. Eu cred că la naşterea fiecărui băiat, Dumnezeu spune că el se va căsători cu fata aceea! Atunci însa când eu m-am născut, a continuat el, cred că Dumnezeu a spus ca Mosses se va căsători cu fiica comerciantului. Dar soţia lui va avea cocoaşă ! În acele momente însă, eu l-am întrerupt pe Dumnezeu şi i-am spus: „ Doamne; cred că să poarte o cocoaşa toata viaţa, pentru ea ar fi o mare tragedie! De aceea Te rog să mi-o dai mie, iar ea să rămâna frumoasă şi atrăgătoare!
          Aceste cuvinte rostite de Mosses au rascolit inima acelei tinere aşa de profund, încât aceasta s-a apropiat şi l-a îmbrăţişat, devenindu-i apoi o soţie credincioasă şi iubitoare.
       PS: Melancton a fost ucenicul lui Martin Luther.
       Sursa articolului: de pe Nickbags

luni, 11 aprilie 2016

Fii lumină

Fii lumină acolo unde întunericul domneşte,
Fii lumină acolo unde soarele nu străluceşte,
Fii lumină, luminează întunericul ce te cuprinde,
Fii lumină, focul care-ntotdeauna se aprinde,
Fii lumină pentru fiecare suflet trist şi obosit,
Fii lumină astăzi pentru candela care s-a stins.
Fii lumină şi aprinde dorul după Dumnezeu,
Fii lumină şi îndrumă după sfânt Cuvântul Său.
Fii lumină peste lumea care zace în necunoştinţă
Fii lumină şi îndeamnă cu bun sfat la pocăinţă.
Fii lumină căci aşa a poruncit Isus,
El, Lumina lumii ce s-a coborât de sus.


marți, 5 aprilie 2016

Trupul lui Hristos sau Biserica

Iată ce frumoasă comparaţie  face apostolul Pavel între aceia care alcătuiesc Biserica lui Hristos şi ceea ce reprezintă trupul alcătuit din mădulare:
Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.”(Romani 12.4-5)
În organismul nostru există o armonie desăvârşită, pe care nici măcar cercetătorii în domeniul sănătăţii  nu au putut-o înţelege pe deplin. Toate funcţiile sunt coordonate de un centru situat in cap. Fără semnalele transmise de acolo, ar fi anarhie şi organismul nu ar putea funcţiona în parametrii optimi. Cam la fel este şi în Trupul spiritual, reprezentat de Biserica lui Dumnezeu.
Faci parte din acest Trup? Cum îţi poţi da seama? Este foarte uşor. Dacă faci parte din Trup, nu vei putea sta nepăsător atunci când unul din mădulare are o durere. Nu vei rezista să-l vezi pe omul de lângă tine rănit şi să nu cauţi vindecarea si într-ajutorarea lui.
Poate că te gândeşti că eşti un mădular lipsit de importanţă sau că încă nu ţi-ai găsit locul in Trup. De fapt, poate că te afli chiar în locul în care trebuie să fii acum.  Nu există membru a cărui importanţă să fie mai mare sau mai mică, şi chiar dacă nu este preţuit la adevărata lui valoare, totuşi lipsa lui ar produce o disfuncţionalitate majoră. Trăieşte în aşa fel încât să nu ţi se observe prezenţa, dar când pleci din acel loc sa ţi se simtă lipsa!
Ce rol trebuie să îndeplineşti ca şi mădular din Trup? Avem diverse roluri. Suntem unici şi nimeni nu ne poate înlocui. Unul poate vorbi bine, încuraja, conduce, sfătui, dărui, ajuta….Important este dacă lucrul făcut este făcut cu dragoste. Doar atunci Trupul este zidit şi creşte.
Este interesant că, atunci când un madular este în pericol, capul transmite semnale în trup, iar celelalte mădulare fac tot depinde de ele pentru a-l ajuta. De ce? Pentru că au înţeles că binele lor depinde de binele celui în suferinţă. Aşa trebuie să gândim şi noi! Binele nostru depinde de binele celor pe care Dumnezeu îi trimite în viaţa noastră. Urmăreşte binele lor!
Aparţii acestui Trup atunci când plângi cu cei ce plâng şi te bucuri cu cei care se bucură. Trebuie să fii acel mădular sensibil la durerea celor din jur, care ştie să vină în ajutor, dar care renunţă la egoism şi îşi manifestă bucuria împreună cu aceia care sărbătoresc victorii. Între mădulare nu există invidie, nu încearcă să-şi dovedească unul altuia cât este de bun şi nu se ignoră, pentru ca au înţeles că nu pot trăi unele fără altele.
Dacă am putea să trăim acest cuvânt spus de Petru:
„De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.”(2 Petru 1.5-7) Am subliniat ultimele cuvinte deoarece nu doar în Trup (între fraţi) trebuie manifestat acest comportament, ci aici este doar începutul. De la dragostea de fraţi trebuie să depăşim barierele (confesionale, etnice, relaţionale, etc) şi să extindem dragostea lui Dumnezeu nu doar asupra celor care ne iubesc, ne sunt prieteni, ne plac, ci asupra tuturor oamenilor, inclusiv a celor care ne vor răul.
Ce rol ai? Indiferent de ceea ce faci, asigură bunăstarea şi creşterea celorlalte mădulare potrivit cu lucrarea la care eşti chemat. Ce faci? Zideşti sau dărâmi? Pui o piatră pentru a sprijini sau arunci cu pietre? Fiecare vorbă, gest sau gând poate face bine sau rău. Ajută la vindecarea Trupului, apoi zideşte şi hrăneşte.
Nu uita: un mădular nu trăieşte pentru sine, ci pentru folosul celorlalte. Tratează aşa cum vrei să fii tratat. Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.”(Matei 7.12)