Timpul
trece ca un vis
Printre clipe
efemere,
Dar rămâne ce-a
fost scris,
Ce-am făcut: bune sau rele.
În trecerea prin
viaţă cred
Că viitorul nu îl
pot cunoaşte,
Însă trecutul îl
cunosc şi mă întreb:
Oare prezentul ce
mai poate naşte?
Şi trec cu pas
grăbit ca printr-o vale
Ce-ades coboară tot
mai mult şi iute.
Vreau să paşesc de
pe-nălţimi pe cale
Să urc din nou,
s-ajung să stau pe munte.
Dorinţa tainică de
a vedea chiar cerul
Mă va-nsoţi în
trecerea prin timp
Dorinţa vie de a dezlega
misterul
Să fiu mai bun, să
iert, să fiu iubit.
În trecerea prin
viaţă, azi, când mă opresc
Privind înspre
oglinzi ce strălucesc în zare
Văd tot mai clar
prin ele momente când greşesc
Atunci când judec
şi când dragostea-mi dispare.
Fă din mine, Doamne,
ce Tu vrei să fiu
Cât timp mai am să
umblu prin lumea cea străină
De Dumnezeu, de
viaţa promisă de-al Tău Fiu,
Şi să ridic, să
mângâi, să scot de sub ruină.
Vreau planul Tău
desăvârşit să se-mplinească
În viaţa mea deplin
si orişicând;
Iar gândul meu
ciudat să nu oprească
Ceea ce Tu deja ai
hotărât în gând.
Şi chiar dacă
vreodată nu voi putea să ştiu
Răspuns la multele-ntrebări
cu care mă confrunt
Voi continua să
cred trecând şi prin pustiu
Căci dacă Domnul
vrea să aflu, îmi va fi cunoscut.
Şi pentru tot
trecutul, şi pentru viitor
Îţi mulţumesc că-n
toate ai fost şi că vei fi
Cu mine, ca să trec
prin lupte-nvingător,
Şi în prezent să am
tărie ca să birui.
Şi te mai rog azi,
Doamne, la bine şi la rău
Tu să rămâi cu
mine, simţindu-te aproape.
Ajută-mă în viaţă
şi dă-mi puteri mereu
Să-ţi rămân
credincioasă pe timp de zi şi noapte.
Amin !
RăspundețiȘtergereE superbă poezia...
RăspundețiȘtergereMultumesc!
Ștergere