duminică, 28 februarie 2016

În grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi

“Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4.8-9)
Atunci când cineva caută să te îngenuncheze, să te distrugă pentru că de fapt, tu eşti mai bun decât el şi pentru că întunericului nu-i place lumina, ia aminte „Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5.8) De cele mai multe ori glasul lui te sperie, iar temerile sunt justificate; din afară lupte, dinlăuntru temeri. În acelaşi timp, ceea ce te ţine în picioare este nădejdea în puterea pe care o dă Dumnezeu.
încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare
Poate eşti încolţit de lupi ce poartă măşti de sfinţi, încolţit de gânduri tulburătoare, de temeri şi incertitudini care încercă să intimideze, să descurajeze şi să dărâme. Astăzi nu mai ai de luptat “ împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”(Efeseni 6.12) David a fost urmarit de Saul şi adesea s-a simţit încolţit, când în psalm spune:”Ei întinseseră un laţ sub paşii mei; sufletul mi se încovoia, şi-mi săpaseră o groapă înainte. Dar au căzut ei în ea.”(Psalm 57.6) Cine urmăreşte răul, cel ce întinde curse, în cele din urmă va sfârşi prins de propriile capcane. Iată cum Haman sfârşeşte spânzurat în locul pe care-l pregătise pentru Mardoheu, iar pârâşii lui Daniel au fost aruncaţi în groapa cu lei pregătită pentru Daniel. Totuşi “Tu-mi dai mai multă bucurie  în inima mea, decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului.”(Psalm 4.7)
în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi
Sunt momente când este  greu să cântăreşti ce ar trebui să vorbeşti, să ai înţelepciunea să taci sau să răspunzi când şi cum trebuie. Aminteşte-ţi că Dumnezeu, care a promis prezenţa Duhului Sfânt în vremuri dificile, va împlini cuvântul care spune căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri.” (Luca 21.15)
prigoniţi, dar nu părăsiţi
Întotdeauna a existat o luptă: răul a căutat să învingă binele, iar întunericul să biruiască lumina. Creştinul a fost urmărit de cei ce-l prigoneau pentru că oamenii s-au îndepărtat de la adevăr şi au iubit minciuna şi întunericul mai mult decât lumina. Chiar dacă prigonit, niciodata nu a fost singur, chiar dacă în afară aşa se părea Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul;  ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.”(2 Corinteni 6.8-10) Lumea te poate privi în fel şi fel de moduri. Ei văd însă doar la exterior. Dumnezeu vede inima. Einstein a spus „Mă interesează ce gândeşte Dumnezeu. Restul sunt detalii.”
trântiţi jos, dar nu omorâţi
Chiar dacă ajungi până într-acolo ca să fii doborât la pământ, la Dumnezeu toate au o limită. Fiecare încercare are o limită dincolo de care nimic şi nimeni nu se va apropia de tine. El ştie cât poţi îndura. Dacă greul e prea greu, înseamnă că eşti un vas de mare preţ, care poate suporta mai mult. Pentru că eşti dintr-un material scump, nu vei fi ars, ci bine curăţit. Trântit jos” nu înseamnă că ai cedat. Dumnezeu are putere să ridice când strigi către El. „Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!”(Mica 7.8“Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă nişte oameni?”(Psalm 56.11)
Ceea ce nu ştie cel rău este ca biruinţa finală este a Domnului, iar întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă”( 2 Corinteni 4.17)
Aşa că, atunci când te simţi încolţit, în grea cumpănă, prigonit şi trântit jos, aminteşte-ţi că încă nu ai ajuns la limită, că ai o nădejde vie, că nu eşti singur şi că eşti înca viu şi mai poţi lupta. 

duminică, 21 februarie 2016

Când dreptatea întârzie

Atacurile celui rău sunt tot mai dese şi aprige în zilele noastre. Iar aceia care sunt sare şi lumină vor avea cel mai mult de suferit. Sunt multe feluri de nedreptate în jur: acuzaţii false, lucruri luate pe nedrept, copii despărţiţi de parinţii lor, şi multe altele. Toate acestea au la bază planurile viclene ale celui rău care lucrează cu şi prin oameni. Aceste lucruri se desfăşoară sub ochii noştri , dar şi sub ochii lui Dumnezeu.
„Când se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Preaînalt, când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?” (Plângeri Ieremia 3.35-36)
“Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: ‘Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu.’?
El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.” (Isaia 40.27,31)
Sunt două posibile reacţii la nedreptate: să te răzvrăteşti şi să încerci orice soluţie omenească până ce ajungi la epuizare sau să aştepţi la mila lui Dumnezeu, pentru ca El să facă dreptate, după ce ai făcut tot ceea ce a depins de tine.
„Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!”(Psalm 35.24)
Ce să faci când vezi nedreptatea?
Când cel de lângă tine suferă pe nedrept, nu aştepta ca Dumnezeu sa facă dreptate. Da, El o va face la vremea Sa. Fă însă ceea ce poţi să faci tu pentru el. De aceea, plângi alături de cel ce plânge, nu face dreptate întorcând rău pentru rău, ci  alătură-te ca şi mădular al Trupului lui Hristos şi sprijină pe cel nedreptăţit. “Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele  lui. (1 Corinteni 12.26-27)
Luând partea celui nedreptăţit vei fi tu însuţi cercetat, şi vei înţelege mai bine scopul încercărilor.
“Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte îşi pune la inimă lucrul acesta.
Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună. (Eclesiastul 7.2-3)
Unul din exemplele de nedreptate majoră este şi cazul familiilor ai căror copii sunt despărţiţi de părinţii lor. Cine şi-ar fi imaginat că o lume întreagă va fi rascolită din cauza despărţirii unei familii de creştini? Cine s-ar fi gândit ca se vor unii suflete din lumea întreagă pentru sprijinirea unei cauze nobile? Gândeşte-te că nici un fir de păr nu cade fără ştirea Lui.„”Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip.”(Isaia 49.15)
Da, suntem fără putere în faţa acestei organizaţii care pare de neclintit şi asupra căreia pare că nimeni nu poate interveni.  Dar, ne bazăm pe cuvântul care spune că  “peste cel mare veghează altul mai mare şi peste ei toţi, Cel Preaînalt.”(Eclesiastul 5.8)
Pentru aceia care Îl urmează pe Dumnezeu, drumul presărat cu nedreptăţi nu este strain. De altfel, Însuşi Domnul Isus a spus: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!”(Matei 5.11)
Numai Cuvântul Sfânt  poate să aline sufletele celor care suferă din pricina nedreptăţii. „Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de ruşine niciodată. Izbăveşte-mă în dreptatea Ta!”(Psalm 31.1)
Ce faci atunci când adevarul întârzie sa vină, atunci când inima zace zdrobită într-o aşteptare dureroasă ? Chiar şi atunci, gândeşte-te că Dumnezeu ţi-a dat credinţa. Şi această credinţă înseamnă să-L crezi pe Dumnezeu chiar şi atunci când nu Îi înţelegi planul şi nu ştii ce urmează în clipa urmatoare.
În cele din urmă “El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază.”(Psalm 37.6)

luni, 1 februarie 2016

În trecerea prin viaţă

Timpul trece ca un vis
Printre clipe efemere,
Dar rămâne ce-a fost scris,
Ce-am făcut: bune sau rele.

În trecerea prin viaţă cred
Că viitorul nu îl pot cunoaşte,
Însă trecutul îl cunosc şi mă întreb:
Oare prezentul ce mai poate naşte?

Şi trec cu pas grăbit ca printr-o vale
Ce-ades coboară tot mai mult şi iute.
Vreau să paşesc de pe-nălţimi pe cale
Să urc din nou, s-ajung să stau pe munte.

Dorinţa tainică de a vedea chiar cerul
Mă va-nsoţi în trecerea prin timp
Dorinţa vie de a dezlega misterul
Să fiu mai bun, să iert, să fiu iubit.

În trecerea prin viaţă, azi, când mă opresc
Privind înspre oglinzi ce strălucesc în zare
Văd tot mai clar prin ele momente când greşesc
Atunci când judec şi când dragostea-mi dispare.

Fă din mine, Doamne, ce Tu vrei să fiu
Cât timp mai am să umblu prin lumea cea străină
De Dumnezeu, de viaţa promisă de-al Tău Fiu,
Şi să ridic, să mângâi, să scot de sub ruină.

Vreau planul Tău desăvârşit să se-mplinească
În viaţa mea deplin si orişicând;
Iar gândul meu ciudat să nu oprească
Ceea ce Tu deja ai hotărât în gând.

Şi chiar dacă vreodată nu voi putea să ştiu
Răspuns la multele-ntrebări cu care mă confrunt
Voi continua să cred trecând şi prin pustiu
Căci dacă Domnul vrea să aflu, îmi va fi cunoscut.

Şi pentru tot trecutul, şi pentru viitor
Îţi mulţumesc că-n toate ai fost şi că vei fi
Cu mine, ca să trec prin lupte-nvingător,
Şi în prezent să am tărie ca să birui.

Şi te mai rog azi, Doamne, la bine şi la rău
Tu să rămâi cu mine, simţindu-te aproape.
Ajută-mă în viaţă şi dă-mi puteri mereu
Să-ţi rămân credincioasă pe timp de zi şi noapte.