joi, 14 ianuarie 2016

Idolii din inimă

         Lucrul la care nu poţi renunţa uşor, orice lucru îl pui mai presus de Dumnezeu, căruia îi dăruieşti mai mult din preocupările tale, care se află mai mult în gândurile tale, care îţi ocupă timpul  şi îţi oferă satisfacţii de moment, dar care nu te zideşte spiritual, poate deveni un idol.
Trăim într-o vreme în care, termenul de „idol” pare ceva ce ţine de domeniul trecutului, al timpului în care exista ritualul închinării pe înalţimi, la chipuri şi statui făcute de om, dar venerate ca şi dumnezei. Astăzi, în creştinătate nu mai există acei idoli. Unii îi compară cu icoanele sau statuile sfinţilor, bazandu-se pe versetul din cea de-a doua poruncă dată lui Moise: “Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.  Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos.”(Exod 20.4-5)
        De fapt, subtilitatea idolilor moderni este mult mai profundă. A face semnul crucii înaintea unei icoane, avand sufletul sincer şi credinţa neprefăcută în Dumnezeu, nu este pericolul pe care cei mai mulţi îl consideră „închinare la idoli”. Am găsit că, foarte mulţi, consideră închinarea la idoli ceea ce am menţionat anterior, în timp ce ei îşi ţin idolii ascunşi în inimă, judecă după ceea ce se vede, dar în viaţa lor idolii au diverse forme. Trăim cu impresia că idolii sunt lucruri exterioare precum un chip cioplit sau pictat, dar de fapt, serviciul, copilul, persoana iubita, lucrul la care ţii, o idee, obiceiul de a petrece timpul in fata tv-ului sau internet-ului, pot deveni idoli, în măsura în care exagerăm. Da, orice lucru la care nu poţi renunţa se poate transforma într-un idol. Am înţeles că, de cele mai multe ori, idolii sunt acele lucruri purtate în inimă.
“Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos.”(Exod 34.14)
“Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.”(Exod 20.3)
“De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.”(1 Corinteni 10.14)
        Am auzit adesea întrebarea “Care este idolul tau?”  referindu-se la favoritul în muzică, cinema, sport şi, inconştienţi sau nu, oamenii îşi aleg idolul la propriu.
        Am găsit că împotrivirea faţă de voia lui Dumnezeu este la fel de vinovată ca şi închinarea la idoli: Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimii.”(1 Samuel 15.23) Astfel că, atunci când nu poţi accepta voia lui Dumnezeu pentru tine şi te împotriveşti sau nu eşti multumit, atunci acest lucru este la fel de periculos ca şi închinarea la idoli.
         Acelaşi lucru pe care eu îl privesc ca pe o necesitate, pentru altul, acelaşi lucru, folosit într-un mod greşit sau abuziv sau care pune stăpânire pe el ajungând sa-l controleze, devine un idol în viaţa lui.
         Ca şi exemplu, să luăm banii: dacă pentru unul banii sunt o resursă folosită pentru traiul zilnic, pentru altul poate fi un idol, datorită modului în care se raportează la ei (nu banii sunt problema, ci iubirea de bani). Aşa că, nu obiectul numit pe nedrept „idol” este de vină, ci faptul că te închini lui şi îl venerezi. Am putea spune că linia de delimitare dintre normal şi închinare la idoli este foarte fină, de aceea este nevoie de stăpânire de sine şi de a te împotrivi ispitei.
         Judecata lui Dumnezeu în ce priveşte închinarea la idoli este foarte aspră, pentru că “închinătorii la idoli nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”(1 Corinteni 6.9) “Dar cât despre…închinătorii la idoli… partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”(Apocalipsa 21.8)
        Aşa că, îndepărtează idolii dacă aceştia au ajuns deja pe înălţimile sufletului tău fără să îţi dai seama. Poate acea iubire ascunsă, acel ţel de neînvins, acea ambiţie pentru care ai da totul, acel obicei nesănătos, acel timp irosit in mod greşit, in defavoarea zidirii în credinţă. Eşti robul lucrului de care eşti biruit.
        Să ne cercetăm înaintea lui Dumnezeu, iar daca vreun lucru începe să prindă rădăcini în inima noastră, să luăm seama şi să fugim de închinarea la idoli!

5 comentarii:

  1. Nu am privit lucrurile din punctul asta de vedere pana acum...dar e un gand bun. Dumnezeu sa ne cerceteze sa ne dam seama unde pierdem.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nici eu nu am luat in serios aceasta perspectiva pana de curand, dar am constatat ca idolatria este subtila in zilele noastre.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu toate că au fost date mai multe îndemnuri şi avertizări, oamenii au nesocotit cuvintele lui Dumnezeu, chiar dacă porunca era cât se poate de precisă şi de clară, fiindcă Domnul a mai zis: Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos. (Exodul 34:14) Totuşi, mulţi şi-au făcut dumnezei turnaţi, care sunt idoli. Idolii, sunt născociţi de oameni, chipuri turnate (Osea 13:2), sau cioplite, stâlpi de aducere aminte, înfăţişările lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în ape sub pământ, pietre împodobite cu chipuri, ei sunt creaţi de oameni pentru a fi dumnezei. Cu toate că porunca lui Dumnezeu spune: Să nu vă întoarceţi spre idoli şi să nu vă faceţi dumnezei turnaţi. . . (Leviticul 19:4), totuşi oamenii se închină înaintea lor, le slujesc, le vorbesc, le aduc jertfe, pleacă genunchii înaintea lor, şi-i sărută (1 Impăraţi 19:18).
    Dar va zice cineva: - Sunt foarte mulţi care-și spun ca sunt pocăiți, care merg frecvent la biserici, sau adunări, ori participă la studii biblice, seminarii, şcoli teologice, sau la diverse conferinţe şi spun că sunt creştini, dar poate că nu cred chiar orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Sunt ei în adevăr?
    Dacă cineva nu crede orice cuvânt a-l lui Dumnezeu, nu crede în Dumnezeu, şi nu contează ceea ce pretinde el că este, dar un astfel de om nu este în adevăr. La astfel de oameni Adevărul le spune: Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. (Ioan 12:48) Nu este nici-o adunare, biserică, templu sau orice fel de şcoală care va putea să dea adevărul, ci numai Isus Hristos, după cum El însuşi a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6) El este singura cale şi El este uşa oilor, o altă cale nu mai este, iar cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci vine pe altă parte, sunt hoţi şi tâlhari. Domnul îi va judeca în ziua de apoi, pentru că-L nesocotesc, El este Cuvântul. Şi mai este zis de asemeni: Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. (Ioan 14:24) Deci, cine nu crede aşa cum este spus, nu este mântuit şi mânia lui Dumnezeu rămâne peste el (Ioan 3:36). Dacă cei de care vorbim nesocotesc cuvintele Domnului, chiar dacă ei ar susţine contrariul, ei nu sunt în adevăr.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amin! Asa este. Multumesc pentru completarile venite din aceasta perspectiva.

      Ștergere
  4. Toată slava să fie lui Dumnezeu.
    Mai multe despre Dumnezeu și Idoli puteți citi aici:
    https://sites.google.com/site/crestinadevarat/crestinul-adevarat/dumnezeu-si-idolii

    RăspundețiȘtergere

Parerea ta