Cu gandul la un viitor necunoscut

         

Sunt intrebari pe care ni le punem adesea fara a avea  certitudinea unui raspuns. Poate va fi un viitor  nesigur sau poate ca va fi bine si planurile vor avea o continuitate fericita. Dar, cine stie ce va fi? Ne place sa credem ca a doua varianta va fi aceea care se va implini. In acelasi timp insa exista si probabilitatea ca ea sa fie falsa.

           Intr-o lume a incertitudinii, ceea ce ne face sa pasim inainte fara teama sunt promisiunile lui Dumnezeu. Nu sunt pentru toata lumea, pentru ca nu toti le pot primi si intelege, ci doar pentru aceia care se incred in ele si in puterea lui Dumnezeu, pentru aceia a caror viata spirituala este activa.

            Inca nu stiu ce va urma, daca va fi bine sau rau. Stiu insa si cred ca aceia care lasa totul in mana lui Dumnezeu, vor vedea mana lui Dumnezeu in toate. Si niciodata sa nu uit ca promisiunile lui Dumnezeu sunt mai mari decat problemele mele.

 In pofida gandurilor negre care isi fac usor cuib in constiinta inconjurata de griji, in ciuda soaptelor celui rau care incearca sa ma descurajeze, in ciuda propriului eu care-mi repeta ca nu voi fi in stare si nu pot reusi, la un moment dat Insusi Domnul, cu al Sau Cuvant ma ridica prin duhul Lui si imi reda linistea, prin siguranta unui viitor pe care desi nu il cunosc, totusi prin credinta il accept indiferent cum va fi.

           Avraam este unul din modelele biblice cu care ma identific adesea. El “nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate  să şi împlinească.”(Romani 4.20-21) Totusi Avraam, din cand in cand Il intreba pe Dumnezeu despre planul lui. Dumnezeu nu i-a spus cand anume se va implini ceea ce el astepta, insa Avraam a trebuit sa creada si sa mearga mai departe increzandu-se ca Dumnezeu va face asa cum a spus.

           Cand viitorul este nesigur, intreaba pe Domnul. De fiecare data Dumnezeu ii raspundea lui Avraam, fara sa-l asigure insa de ziua in care se va implini fagaduinta promisa. Au durat 25 de ani…Timpul acesta a fost o vreme a maturizarii credintei sale, credinta insasi fiind “o incredere neclintita in lucrurile nadajduite”. In ciuda multor ezitari si intrebari, dintre care numai cateva sunt expunse pe paginile Bibliei in timpul celor 25 de ani, credinta lui Avraam a crescut si s-a maturizat astfel incat, mai tarziu a fost capabil sa faca fata unor incercari majore, precum sacrificiul fiului promis, prin care Dumnezeu ii testa ascultarea.

           Nu pot intrezari ce se ascunde dupa cortina zilei de maine, nu stiu in ce masura gandul meu va avea finalitatea mult dorita. Inteleg ca timpul de asteptare are ca si scop maturizarea unei increderi gata sa accepte timpul, locul si modul in care Dumnezeu va permite lucrurilor viitoare sa se desfasoare. Si cred ca “El Îşi va împlini dar planurile  faţă de mine şi va mai face şi multe altele.”(Iov 23.14)