vineri, 23 octombrie 2015

Gandeste-te la ceea ce ai, nu la ceea ce ai pierdut

     
        Am pierdut un lucru esential pentru a-mi desfasura activitatea in continuare si nu a fost chip sa-l regasesc. Am descoperit in schimb altceva: sentimentul pretuirii a ceea ce deja am si pe care l-am neglijat doar pentru faptul ca nu mi-a lipsit.
        Pretuim picioarele pe care le avem cu mult mai mult atunci cand se intampla sa fim imobilizati la pat.
        Pretuim mainile si intrebuintarea lor zilnica cu mult mai mult atunci cand se inatmpla sa suferim o fractura care face imposibila folosirea membrelor.
        Pretuim vederea cu mult mai mult atunci cand se inatmpla sa ne fie afectat vazul sau cand ne pierdem ochelarii.
        Pretuim glasul pe care il avem cu mult mai mult atunci cand avem o raguseala dincolo de care de-abia mai putem sopti cateva vorbe.
       Dar, iata ca se intampla sa pretuim toate aceste lucruri si sa le vedem adevarata valoare de-abia atunci cand nu le mai avem sau cand le pierdem .
        De aceea, sa pretuim acum ceea ce avem si sa fim multumitori pentru ceea ce deja folosim. Este valabil si in cazul relatiilor, bunurilor, simturilor, s.a.m.d. Gandeste-te la ceea ce ai, nu la ceea ce ai pierdut.

marți, 6 octombrie 2015

Cum te schimba durerea

            O tânară s-a dus la mama ei şi i-a povestit despre viaţa ei grea şi modul dificil în care lucrurile au evoluat pentru ea. Nu mai ştia cum să facă faţă acestora şi o bătea gândul să renunţe. Era epuizată de efortul luptei şi strădaniilor de a le depăsi. Se părea că, imediat cum o problema era rezolvată, apărea una nouă.
Mama ei a ascultat-o şi a condus-o spre bucătărie, unde a umplut trei oale cu apă, apoi le-a aşezat pe fiecare deasupra unui foc cu flacără mare. Curând apa din cratiţe a ajuns la fierbere. În primul vas a pus morcovi, în al doilea ouă, iar în ultimul recipient boabe măcinate de cafea.
Fără să scoată un cuvant, mama a aşteptat circa douăzeci de minute, după care a stins focul. A scos morcovii şi-i aşeză pe un platou. La fel a procedat si cu ouale fierte, apoi a strecurat cafeaua şi a turnat-o într-o cană. Revenind la fiica ei, a întrebat-o: “Spune-mi, ce vezi?”
“Morcovi, ouă si cafea”, a răspuns tânăra femeie. Mama a adus-o mai aproape si a rugat-o să atingă morcovii. Fiica a făcut întocmai şi a remarcat că erau moi. Mama i-a indicat apoi să ia un ou, să-l spargă şi să-i cureţe coaja. După ce a urmat sfaturile mamei, tânăra a descoperit un ou fiert tare. În cele din urmă, mama i-a sugerat să ia o înghiţitură de cafea. Fiica a zâmbit după ce a savurat aroma bogată a licorii maronii. În urma acestora, fiica a întrebat: “Ce inseamnă asta, mama?”
Mama i-a explicat că fiecare dintre cele trei lucruri s-a confruntat cu acelasi “disconfort” – punctul de fierbere al apei -, dar fiecare a reacţionat în mod diferit.
Morcovii, prin natura lor, par puternici, solizi şi de nezdruncinat. Cu toate acestea, după ce au fost supuşi punctului de fierbere, s-au inmuiat şi au devenit fragili. Oul, prin construcţia sa, este moale, păzit doar de învelişul lui exterior subţire. Dar, după fierbere, interiorul său s-a intărit! Boabele de cafea, în schimb, au fost deosebite. După ce au fost introduse în clocot, acestea au schimbat culoarea şi parfumul apei.
“Cu care dintre ele te identifici tu?” – a întrebat-o mama pe fiica ei. “Când greutăţile bat la poarta vieţii tale, cum reacţionezi? Precum un morcov, un ou, sau un bob de cafea?”
           Am detaliat putin ce reprezinta cele trei ipoteze:
          Cand te comporti ca si un morcov: Intri puternic in necaz, te simti infrant, obosit, lipsit de nadejde, si, macar ca stii ca Dumnezeu a promis ca ramane cu tine, totusi continui sa te temi de ce ar putea sa urmeze.
           Cand te comporti ca si un ou: Dupa necaz devii rece, insensibil, tare ca si piatra, pierzand interesul fata de ce este in jur si nu-ti mai pasa de nevoile altora, ca doar ale tale sunt cele prioritare.
           Cand te comporti ca si un bob de cafea: Necazul te transforma intr-un om mai bun, cu o inima smerita, ajungand sa intelegi si durerile altora. Incepi sa imbarbatezi si pe cel deznadajduit, pentru ca stii acum cata nevoie aveai si tu de incurajare atunci cand erai doborat si, dintr-un bob aparent lipsit de gust si miros, devii o aroma si un gust demn de savurat.
          M-am gandit la acesta intrebare grea si m-am intrebat: Sunt eu ca si morcovul care pare tare, dar devine moale si slab cand se loveste de durere si necaz? Sunt ca si oul, care incepe cu o inima maleabila, dar din cauza focului se impietreste? Sau sunt ca si bobul de cafea, care raspandeste o mireasma si o aroma placuta, in toate circumstantele aducatoare de durere?
         Cum te-ai descrie pe tine insuti? Tu cum faci faţă disconfortului şi greutăţilor?
         Esti tu un morcov, un ou sau un bob  de cafea?