miercuri, 30 decembrie 2015

Încă un an pe firul vieții


A mai trecut un an...  
                 de Traian Dorz

A mai trecut un an, s-a dus…
Şi-n veci n-o să mai vie
Şi câţi creştini ne-au părăsit
Şi câte suflete-au pornit
Cu el în veşnicie.
Aşa trec anii după ani
Şi duc cu ei la vale
Şi pe bogaţi, şi pe sărmani
Pe mame dragi, lăsând orfani
Şi tot ce afla-n cale.

In anu-acesta poate treci
Şi tu, iubite frate
Vezi zilele cum le petreci
Căci acolo pe unde mergi
Vei fi-ntrebat de toate.

Şi ce folos de-ai caştiga
Aicea lumea toată
Şi sufletul ţi l-ai uitat
Căci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodată.

O, Dumnezeule Ceresc
Rugămu-Te fierbinte
Să fii cu noi în orice zi
Şi-n anul care va veni
Să ne ajuţi Părïnte.

duminică, 27 decembrie 2015

Cand intunericul inunda sarbatoarea

           
Nu obisuiesc sa urmaresc programele tv, doar stirile uneori, pentru a fi in tema cu se intampla in lume, dar am ramas foarte neplacut surprinsa la vizionarea buletinului de stiri din 25 decembrie. Romanii se considera a fi un popor majoritar crestin, chiar daca in mare parte doar cu numele, insa nici macar de acest lucru nu mai dau dovada. S-a amintit vag despre ceea ce a vrut sa fie sarbatoarea nasterii Fiului lui Dumnezeu, iar entuziasmul romanilor s-a aplecat supra felului in care in aceasta zi se petrece, se distreaza, asupra mall-urilor si a bucatelor gustoase, a cluburilor populate de craciunite imbracate sumar, la care s-au mai adaugat si spiridusi mai nou, pe langa banalul mos craciun care, se zice ca ar aduce cele mai frumoase cadouri copiilor “cuminti”, dar care de fapt sunt acei copii ai caror parinti au posibilitati financiare. 
             Nu este greu sa observam ca lucrurile au degenerat cumplit si ca s-a intercut orice limita. Intre crestini se mai pune intrebarea daca este bine sau nu sa acceptam sarbatorirea Nasterii Domnului Isus Hristos, date fiind diverse argumente pro si contra de-a lungul secolelor, dar nu voi dezbate aceasta tema. Scriptura spune ca “Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.”(Romani 14.5) Daca sarbatoresc si ma inchin lui Dumnezeu in acesta zi sau daca nu o fac, nu cred ca are mare importanta. Conteaza insa, daca am trait fiecare zi cu Isus in inima mea, cautand sa-I fac voia, prin supunerea vietii mele in ascultare de El.
           Intr-o lume in care sa vorbesti despre Dumnezeu a devenit din ce in ce mai demodat, ma gandesc ca este bine ca omenirea sa-si aminteasca mai des de Dumnezeu, iar amintirea Nasterii Domnului Isus poate fi un prilej de a asculta mesajul Scripturii. Din nefericire, ceea ce a vrut sa insemne sarbatorirea nasterii Sale s-a transformat intr-un eveniment comercial si lipsit de spiritualitate. Iar “X-mas” care a inlocuit cu success “Christmas” nu-i cu nimic mai diferit decat halloween sau orice alta sarbatoare pagana inventata de om. Da, ne indreptam catre o societate care cauta sa-L scoata pe Dumnezeu din cultura, educatie, biserica si chiar mintea omului.
           Sa bagam de seama ca sa nu fim inselati, pentru ca forta raului lucreaza ca, “daca este cu putinta, sa insele si pe cei alesi”. Dumnezeu este sfant si nu poate sa vada nelegiuirea unita cu sarbatoarea.
              Vom intra curand intr-un alt an, si parca intunericul spiritual este si mai intens. Cu toate acestea, ceea ce ti se cere este sa cauti si mai mult sa fii lumina in bezna acestei lumi.
Sa aveti un timp binecuvantat si sa intrati in noul an cu sufletul impacat, pregatiti de lupta cu intunericul, dar si cu noi sperante pentru viitor, care se afla in mana lui Dumnezeu.

sâmbătă, 19 decembrie 2015

In mijlocul furtunii

           In furtuna este greu sa te poti regasi, mai ales cand valurile vin unul dupa altul. Furtuna perturba totul imprejur, iar sufletul este ravasit. Ma uit in zare si ma intreb cand se va arata din nou soarele? Nu stiu cum s-ar putea acest lucru pentru ca vad doar nori negri care ameninta cerul vietii.
          Nu poti sa prevezi furtuna. Ea vine neanuntata, fara sa bata la usa pentru a avea timp sa te pregatesti. Si, din seninul vietii apar tunete si fulgere.  Asadar, s-a instalat furtuna…Pana ce te dezmeticesti de ce ti s-a intamplat asta, si incerci sa gasesti tot felul de solutii, simti ca, de fapt, nimic nu-i poate sta in cale. Iar vantul e parca tot mai tare… Da, se anunta vant si ploaie pe termen lung, iar o asteptare chinuitoare cuprinte tot sufletul. Nu stii ce va urma si te gandesti la tot ce poate fi mai rau.
            Cu toate acestea, la cine oare as putea sa indraznesc? Cum as putea sa ma indoiesc de puterea lui Dumnezeu, cand in cele mai marunte lucruri El mi-a purtat de grija? Ma incred in El, asemenea lui David, care s-a increzut in biruintele pe care Dumnezeu i le daduse asupra leului si ursului cand veneau sa-i atace oile, atunci cand a mers sa-l infrunte pe Goliat. Iar eu, ma gandesc din cate necazuri m-a scos pana acum. Nu va face ceva si de aceasta data? Este oare ceva prea greu pentru El? Nu, doar putina mea credinta ma impiedica sa vad ca El are putere asupra tuturor lucrurilor si oamenilor. Si, daca trebuie ca El sa ma invete ceva de aici? Cu siguranta ca mai sunt atatea lucruri de cizelat in mine, iar in acest fel poate ca Dumnezeu imi izbaveste viata de lucruri care tin de copilaria mea spirituala, si acesta scoala prin care trec acum produce in mine maturitatea spirituala la care am fost chemata.
            E greu. E inca furtuna. Sper ca voi scrie si despre izbavire atunci cand o voi primi. Ramaneti tari in Domnul si nu va pierdeti cumpatul chiar daca furtuna e puternica. Avem un Dumnezeu la al carui Cuvant vantul si marea au tacut. In El eu ma incred!
            Fecioara Maria, pe cand era insarcinata cu Domnul Isus, a cantat o cantare prin care spunea: “Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru mine”. Si pentru viata ta, El poate face lucruri mari, izbaviri nemaiauzite, dar nu uita ca deja a facut totul, izbavindu-ti viata de pacat prin Acela a carui nastere o vom sarbatori in aceste zile, Domnul Isus Hristos.

duminică, 13 decembrie 2015

Ce nu poti face cu banii si ce poti face cu ei?

A avea bogatii nu inseamna neaparat ca esti binecuvantat de Dumnezeu. Daca nu-i folosesti intelept, atunci banii pot fi o risipa.
Ce nu poti face sau avea daca ai bani?
Cu bani nu poti fi mai spiritual, desi poti avea o pozitie influenta intr-un cerc religios.
Cu bani nu poti dobandi multumirea.  Adesea in lipsuri si in tot felul de privatiuni datorate credintei sale, apostolul Pavel nu s-a plans, ci el insusi spunea: “M-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc. Stiu sa traiesc smerit, si stiu sa traiesc in belsug.”(filipeni 4.11-12)
Cu bani  nu poti sa cumperi fericirea. Fericirea vine din lucrurile simple. Sa astepti fericirea pana vei avea mai multi bani este o iluzie al carei final lasa un gust amar al neimplinirii.
 “Mai  bine puţin cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie cu tulburare!”(Proverbe 15.16)
“Mai bine o bucată de pâine uscată cu pace, decât o casă plină de cărnuri cu ceartă!”(Proverbe 17.1)
Se spune ca “Banii ne pot duce oriunde, cu exceptia cerului, ne pot da orice, cu exceptia fericirii.” Insa, cu bani poti face si pe altii fericiti. De aceea sunt o resursa necesara daca sunt folositi cu intelepciune.
Un om intelept nu va dori niciodata mai mult decat poate dobandi pe drept si mai mult decat poate folosi cu demnitate. El nu isi va dori mai mult decat poate darui cu bucurie sau mai mult decat poate lasa in urma multumit.
Ce poti face cu bani? Nu voi detalia acest subiect deoarece stim cu totii ca, daca ii intrebuintam cu intelepciune, putem face multe lucruri frumoase. Uita-te la nevoile din jurul tau. Cu siguranta exista cineva care sa aibe o nevoie mai mare decat a ta.
“Să ştiţi: cine samănă puţin, puţin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci ,,pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu".  Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, avînd totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună,”(2Corinteni 9.6-8)
Sunt nenumarate oportunitati pe care le putem folosi inspre a bucura pe cineva. Daca nu ai pe cine sa bucuri, poti sa intri pe “Traieste Craciunul altfel” si poti alege ce personaj vrei sa fi de Craciun. Ai putea fi cel care are rolul de a aduce bucurie unui copil, speranța pe chipul unui batran singur… sau cel care intinde o masa bogata unui sarac. Mai multe detalii puteti gasi pe : Traieste Craciunul altfel.

miercuri, 2 decembrie 2015

Compromisul - o alegere voluntara

Cand cei din jurul tau se unesc sa faca sau sa spuna lucruri nedemne pentru un crestin, si te unesti cu ei refuzand sa asculti indemnul propriei constiinte care te averizeaza ca ceva nu este in regula, apare compromisul.
Cand vorbesc de compromis, ma refer la renuntarea la unele principii crestine prin coborarea standardului, crezand ca poti sa mergi pe acelasi drum folosindu-te si de principiile lui Dumnezeu, dar si de alte invataturi.
Sa te compromiti inseamna sa-ti unesti principiile cu ale majoritatii, pentru a fi pe placul ei.
        Ti s-a intamplat sa te afli intr-un grup restrans de colegi sau cunoscuti si sa se faca liniste in momentul in care ai aparut tu, pentru ca se simt incomod sa discute in prezenta ta lucruri pe care tu nu le discuti deoarece le consideri nedemne sau imorale? Situatia in sine s-ar putea sa te faca sa te simti in plus, ca nu esti in pas cu trendul vremii. Pe de alta parte, vei simti si ca esti respectat tocmai pentru ca faci diferenta.
          Nu vorbesc despre a fi altfel in sensul afisarii unei pozitii de sfinti, pentru ca trebuie sa ne integram in societate, sa fim placuti, dar fara a intrece limita in a tolera glumele proaste, barfa, indecenta si greselile constiente. Eclesiastul spune: “Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept. Pentru ce să te pierzi singur?”(Eclesiastul 7.16)
          Ce se intampla cand spui DA compromisului?
Te inseli pe tine, dar si pe altii, iar urmarile vor aduce gust amar si tristete. Gandeste-te, daca nu ai fi acceptat acea propunere, acel ajutor, acel post, daca nu ai fi spus acele cuvinte….cum ar fi fost? Pentru o clipa de placere, de a te simti bine in anturaj, pentru a simti ca esti cineva sau in pas cu lumea…ai acceptat.
Chiar daca acum ti se pare greu, pentru ca ai spus deja DA compromisului, inca mai poti schimba ceva. Daca ai incalcat acele principii care te faceau sa te simti curat inaintea lui Dumnezeu, inca mai exista o sansa. Sa te opresti!
“Du-te si sa nu mai pacatuiesi!”, a spus Domnul Isus femeii care pacatuise cu voia. Pana ce nu te vei opri, pana ce nu vei regreta si nu te vei pocai, nu-ti vei redobandi identitatea spirituala. Cand sufletul este murdarit nu poate chema ca si tata pe Dumnezeu, care locuieste in sfintenie. Compromisul inseamna pacat si oboseste sufletul. Cand sufletul iti este obosit, verifica-ti relatiile. Ce te tine departe sa-L simti pe Dumnezeu? Povara care-ti tine sufletul blocat in remuscari si tristete cade atunci cand vii la Salvatorul sufletului cu greselile tale.
“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă…şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”(Matei 11.28-29)
           Si minciuna este compromis. Poti sa crezi ca ii minti doar pe altii, dar de fapt te minti si pe tine. Adevarul spus se uita repede, dar amintirea faptului ca ai mintit candva te urmareste chiar si peste zeci de ani .”De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”(Efeseni 4.25) pentru ca “oricine iubeste minciuna si traieste in ea” ramane afara din Imparatia lui Dumnezeu.
           Compromisul va fi pedepsit. Insasi greutatea simtita in suflet este una dintre pedepse. Din fire suntem deprinsi sa facem compromis, sa mintim, sa facem pact cu pacatul. Compromis inseamna biruinta indemnurilor firii pamantesti asupra indemnurilor cu care duhul lui Dumnezeu ne caluzeste.
            Orice compromis te indeparteaza de la Calea Adevarului. Daca vrei sa ramai cu Dumnezeu, nu poti merge decat pe o singura cale. Este ingusta si sunt putini aceia care o afla.. Nu te abate nici la dreapta, nici la stanga si abate-te de la rau.
            Nu face compromis!


luni, 23 noiembrie 2015

Cu gandul la un viitor necunoscut

         
Sunt intrebari pe care ni le punem adesea fara a avea  certitudinea unui raspuns. Poate va fi un viitor  nesigur sau poate ca va fi bine si planurile vor avea o continuitate fericita. Dar, cine stie ce va fi? Ne place sa credem ca a doua varianta va fi aceea care se va implini. In acelasi timp insa exista si probabilitatea ca ea sa fie falsa.
           Intr-o lume a incertitudinii, ceea ce ne face sa pasim inainte fara teama sunt promisiunile lui Dumnezeu. Nu sunt pentru toata lumea, pentru ca nu toti le pot primi si intelege, ci doar pentru aceia care se incred in ele si in puterea lui Dumnezeu, pentru aceia a caror viata spirituala este activa.
            Inca nu stiu ce va urma, daca va fi bine sau rau. Stiu insa si cred ca aceia care lasa totul in mana lui Dumnezeu, vor vedea mana lui Dumnezeu in toate. Si niciodata sa nu uit ca promisiunile lui Dumnezeu sunt mai mari decat problemele mele.
 In pofida gandurilor negre care isi fac usor cuib in constiinta inconjurata de griji, in ciuda soaptelor celui rau care incearca sa ma descurajeze, in ciuda propriului eu care-mi repeta ca nu voi fi in stare si nu pot reusi, la un moment dat Insusi Domnul, cu al Sau Cuvant ma ridica prin duhul Lui si imi reda linistea, prin siguranta unui viitor pe care desi nu il cunosc, totusi prin credinta il accept indiferent cum va fi.
           Avraam este unul din modelele biblice cu care ma identific adesea. El “nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate  să şi împlinească.”(Romani 4.20-21) Totusi Avraam, din cand in cand Il intreba pe Dumnezeu despre planul lui. Dumnezeu nu i-a spus cand anume se va implini ceea ce el astepta, insa Avraam a trebuit sa creada si sa mearga mai departe increzandu-se ca Dumnezeu va face asa cum a spus.
           Cand viitorul este nesigur, intreaba pe Domnul. De fiecare data Dumnezeu ii raspundea lui Avraam, fara sa-l asigure insa de ziua in care se va implini fagaduinta promisa. Au durat 25 de ani…Timpul acesta a fost o vreme a maturizarii credintei sale, credinta insasi fiind “o incredere neclintita in lucrurile nadajduite”. In ciuda multor ezitari si intrebari, dintre care numai cateva sunt expunse pe paginile Bibliei in timpul celor 25 de ani, credinta lui Avraam a crescut si s-a maturizat astfel incat, mai tarziu a fost capabil sa faca fata unor incercari majore, precum sacrificiul fiului promis, prin care Dumnezeu ii testa ascultarea.
           Nu pot intrezari ce se ascunde dupa cortina zilei de maine, nu stiu in ce masura gandul meu va avea finalitatea mult dorita. Inteleg ca timpul de asteptare are ca si scop maturizarea unei increderi gata sa accepte timpul, locul si modul in care Dumnezeu va permite lucrurilor viitoare sa se desfasoare. Si cred ca “El Îşi va împlini dar planurile  faţă de mine şi va mai face şi multe altele.”(Iov 23.14)



sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Să nu te temi

Să nu te temi

Când groaza morţii se întinde
Şi frica împrejur domneşte,
Când negura pe toţi cuprinde
Şi simţi ca nimeni nu iubeşte,
    Să nu te temi...

Chiar focul de-ar aprinde-n lume
Un dor de aprige proteste
Când unul strigă şi-altul spune
Ca să te tulbure vreo veste,
   Să nu te temi...

În jurul tău de vor cădea
Mulţi seceraţi de foc şi ură
Ridică-ţi ochii...vei vedea
Cum forţa răului se-adună.
   Să nu te temi...

Război şi flăcări vor mai fi
Şi spaime, răni, dureri şi chin.
Indiferent ce va veni
În Dumnezeu găseşti sprijin.
   Să nu te temi...

Stai treaz, priveşte-n jurul tău
La forfota ce se-nteţeşte
Sunt vremuri grele...Dumnezeu,
Nicicând El nu te părăseşte.
  Să nu te temi...

Fii pregătit în orice zi,
În ceasul greu sau clipa dragă,
Oricând chemat la cer vei fi
Să ştii că Dumnezeu te-aşteaptă.
   Să nu te temi...

Să nu te temi atunci creştine
Ci rabdă până la sfârşit.
Mai e puţin şi Domnul vine
Fii gata! Fii azi pregatit
  Să-L întâlneşti.

duminică, 1 noiembrie 2015

Apel la cercetare

           
“Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”(Luca 13.4-5)
            Tragedia celor 29 de tineri care si-au sfarsit viata intr-un mod atat de neasteptat, cand niciunul nu s-ar fi gandit, m-a dus cu gandul la Cuvintele Domnului  de mai sus. Poate ca niciodata nu si-au pus problema mortii data fiind varsta lor frageda, dar oare, clipa mortii este doar pentru cei varstnici? Poate cineva sa-si decida lungimea vietii?
Domnul Isus Hristos nu spune ca cei 18 oameni peste care a cazut turnul din Siloam au fost mai mult sau mai putin pacatosi decat ceilalti, sau ca ar fi mai vinovati cei care sfarsesc intr-un fel sau altul, ci ne indeamna si astazi, sa ne cercetam inaintea Sa starea inimii noastre  si, daca sunt lucruri care ne despart de El, pacate care ne tin departe, sa ne pocaim. Si indemnul pe care l-a adresat atunci este valabil si astazi: “Nu, (ei nu au fost mai pacatosi), ci daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.” Acest cuvant “toti veti pieri la fel” cred ca se refera si a faptul ca acestia au sfarsit, dar ca nu au fost pregatiti sa se intalneasca cu Creatorul. Oare cati dintre ei au fost preagatiti sufleteste? Din mesajul cantecelor pe care le ascultau acolo , ne putem da seama usor ca, din nefericire, majoritatea erau departe de a fi cunoscut dragostea lui Dumnezeu. De aceea trebuie sa fim pregatiti in orice clipa a vietii sa ne intalnim cu Creatorul nostru. Intr-o zi si tu, si eu vom sta in fata scaunului de judecata al lui Dumnezeu, dupa cum Biblia ne spune. De aceea trebuie ca sa ai pace cu Dumnezeu si iertare deplina care este posibila numai prin procesul zilnic al pocaintei. Si in orice moment sa putem avea siguranta ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, vom ajunge intr-o casa vesnica pentru ca moartea nu este un final de drum, asa cum multi cred, ci doar o cotitura a vietii care duce inspre vesnicie.
             Esti pregatit sa te intalnesti cu Creatorul tau? Da nu, “Adu-ti aminte de Facatorul tau din zilele tineretii tale…pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”(Eclesiastu 12.1,7) Traieste viata dupa principiile lui Dumnezeu, iar atunci cand iti va sosi ceasul vei putea spune ca si Pavel: “M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa  neprihănirii, pe care mi-o va da în  „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept.”(2 Timotei 4.7-8) 

vineri, 23 octombrie 2015

Gandeste-te la ceea ce ai, nu la ceea ce ai pierdut

     
        Am pierdut un lucru esential pentru a-mi desfasura activitatea in continuare si nu a fost chip sa-l regasesc. Am descoperit in schimb altceva: sentimentul pretuirii a ceea ce deja am si pe care l-am neglijat doar pentru faptul ca nu mi-a lipsit.
        Pretuim picioarele pe care le avem cu mult mai mult atunci cand se intampla sa fim imobilizati la pat.
        Pretuim mainile si intrebuintarea lor zilnica cu mult mai mult atunci cand se inatmpla sa suferim o fractura care face imposibila folosirea membrelor.
        Pretuim vederea cu mult mai mult atunci cand se inatmpla sa ne fie afectat vazul sau cand ne pierdem ochelarii.
        Pretuim glasul pe care il avem cu mult mai mult atunci cand avem o raguseala dincolo de care de-abia mai putem sopti cateva vorbe.
       Dar, iata ca se intampla sa pretuim toate aceste lucruri si sa le vedem adevarata valoare de-abia atunci cand nu le mai avem sau cand le pierdem .
        De aceea, sa pretuim acum ceea ce avem si sa fim multumitori pentru ceea ce deja folosim. Este valabil si in cazul relatiilor, bunurilor, simturilor, s.a.m.d. Gandeste-te la ceea ce ai, nu la ceea ce ai pierdut.

marți, 6 octombrie 2015

Cum te schimba durerea

            O tânară s-a dus la mama ei şi i-a povestit despre viaţa ei grea şi modul dificil în care lucrurile au evoluat pentru ea. Nu mai ştia cum să facă faţă acestora şi o bătea gândul să renunţe. Era epuizată de efortul luptei şi strădaniilor de a le depăsi. Se părea că, imediat cum o problema era rezolvată, apărea una nouă.
Mama ei a ascultat-o şi a condus-o spre bucătărie, unde a umplut trei oale cu apă, apoi le-a aşezat pe fiecare deasupra unui foc cu flacără mare. Curând apa din cratiţe a ajuns la fierbere. În primul vas a pus morcovi, în al doilea ouă, iar în ultimul recipient boabe măcinate de cafea.
Fără să scoată un cuvant, mama a aşteptat circa douăzeci de minute, după care a stins focul. A scos morcovii şi-i aşeză pe un platou. La fel a procedat si cu ouale fierte, apoi a strecurat cafeaua şi a turnat-o într-o cană. Revenind la fiica ei, a întrebat-o: “Spune-mi, ce vezi?”
“Morcovi, ouă si cafea”, a răspuns tânăra femeie. Mama a adus-o mai aproape si a rugat-o să atingă morcovii. Fiica a făcut întocmai şi a remarcat că erau moi. Mama i-a indicat apoi să ia un ou, să-l spargă şi să-i cureţe coaja. După ce a urmat sfaturile mamei, tânăra a descoperit un ou fiert tare. În cele din urmă, mama i-a sugerat să ia o înghiţitură de cafea. Fiica a zâmbit după ce a savurat aroma bogată a licorii maronii. În urma acestora, fiica a întrebat: “Ce inseamnă asta, mama?”
Mama i-a explicat că fiecare dintre cele trei lucruri s-a confruntat cu acelasi “disconfort” – punctul de fierbere al apei -, dar fiecare a reacţionat în mod diferit.
Morcovii, prin natura lor, par puternici, solizi şi de nezdruncinat. Cu toate acestea, după ce au fost supuşi punctului de fierbere, s-au inmuiat şi au devenit fragili. Oul, prin construcţia sa, este moale, păzit doar de învelişul lui exterior subţire. Dar, după fierbere, interiorul său s-a intărit! Boabele de cafea, în schimb, au fost deosebite. După ce au fost introduse în clocot, acestea au schimbat culoarea şi parfumul apei.
“Cu care dintre ele te identifici tu?” – a întrebat-o mama pe fiica ei. “Când greutăţile bat la poarta vieţii tale, cum reacţionezi? Precum un morcov, un ou, sau un bob de cafea?”
           Am detaliat putin ce reprezinta cele trei ipoteze:
          Cand te comporti ca si un morcov: Intri puternic in necaz, te simti infrant, obosit, lipsit de nadejde, si, macar ca stii ca Dumnezeu a promis ca ramane cu tine, totusi continui sa te temi de ce ar putea sa urmeze.
           Cand te comporti ca si un ou: Dupa necaz devii rece, insensibil, tare ca si piatra, pierzand interesul fata de ce este in jur si nu-ti mai pasa de nevoile altora, ca doar ale tale sunt cele prioritare.
           Cand te comporti ca si un bob de cafea: Necazul te transforma intr-un om mai bun, cu o inima smerita, ajungand sa intelegi si durerile altora. Incepi sa imbarbatezi si pe cel deznadajduit, pentru ca stii acum cata nevoie aveai si tu de incurajare atunci cand erai doborat si, dintr-un bob aparent lipsit de gust si miros, devii o aroma si un gust demn de savurat.
          M-am gandit la acesta intrebare grea si m-am intrebat: Sunt eu ca si morcovul care pare tare, dar devine moale si slab cand se loveste de durere si necaz? Sunt ca si oul, care incepe cu o inima maleabila, dar din cauza focului se impietreste? Sau sunt ca si bobul de cafea, care raspandeste o mireasma si o aroma placuta, in toate circumstantele aducatoare de durere?
         Cum te-ai descrie pe tine insuti? Tu cum faci faţă disconfortului şi greutăţilor?
         Esti tu un morcov, un ou sau un bob  de cafea?

marți, 15 septembrie 2015

Cautati pe Domnul

“Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.”(Ieremia 29.13)
Sunt momente in viata cand simti ca trebuie sa-L cauti pe Dumnezeu , sa te apropii mai mult de El, pentru ca ceea ce ai este insuficient.  Inseamna  ca vrei sa-L experimentezi mai mult pe El in viata ta, sa doresti sa-I simti apropierea, sa gusti din ceea ce inseamna dragostea si bunatatea Lui si sa ai parte de o ungere noua.
Nu vorbesc despre o cautare care are drept scop rezolvarea unor probleme cu care te confrunti, sau o cautare pentru a cere un anumit lucru, ci o cautare care are ca si scop apropierea de Dumnezeu, cautarea fetei Lui, iar nu cea a mainii Lui. Sa-L cauti pentru ceea ce este, iar nu pentru ceea ce poate sa iti dea.
Cautarea aceasta trebuie sa fie din toata inima, cu dorinta aprinsa, cu sete dupa Cuvantul Lui si rugaciune.
“Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.”(Deuteronom 6.5) Si, ca sa-L intalnesti pe El, pe langa aceasta  dorinta de a-L cauta din toata inima , inima trebuie sa fie curata.  Cine vrea sa se apropie de El, trebuie sa fie curatit de pacatul care domneste in lume. Asa ca, trebuie sa fim  oameni curati ca sa ne putem apropia de El. Aici trebuie sa poposim pentru  a revizui ceea ce ne impiedica sa-I simtim prezenta.
“Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră.”(1 Petru 1.15)
 “Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.”(Psalm 145.18)
“Eu am căutat pe Domnul şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.”(Psalm 34.4)
Nu vei gasi raspuns si rezolvare la problemele cu care te confrunti, dar Il vei gasi pe El si deja pacea va fi in sufletul tau, deplin incredintat ca la El este rezolvare pentru orice lucru.
“Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă.”(Psalm 63.1) Dar “ la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.”(Psalm 36.9)

sâmbătă, 15 august 2015

Leapsa de la Narcisa si Catalina

       Am primit leapsa de la Narcisa si Catalina. Va multumesc si va provoc si eu sa va ganditi la intrebarea din ultimul meu articol postat. Asadar, iata si raspunsurile:
1.Ce înseamnă Dumnezeu pentru tine?
Totul: implinirea, puterea si scopul vietii mele.
2. Dacă ai fi nevoit(ă) să alegi între dragoste și adevăr, ce ai alege?
Pe ambele le-as alege, dar daca ar fi sa fiu la limita, probabil m-as decide in functie de circumstante.
3. Dacă Dumnezeu ar fi acum vizibil, lângă tine, ce I-ai spune?
Cred ca ceea ce Ii spun si atunci cand vorbesc cu El prin rugaciune.
4. Care este melodia pe care o asculți atunci când ești trist(ă)?
Cel mai recent ….Mai trimite-mi Doamne, incurajari!

5. Care este ultimul sau cel mai relevant răspuns la rugăciune pe care l-ai primit?
Cand am citit o fila dintr-un calendar crestin care evidentia exact ceea ce aveam in gand pentru ziua urmatoare, si prin care am primit confirmarea ca ceea ce faceam era in acord cu voia lui Dumnezeu.
6. Preferi muzica instrumentală sau muzica vocală?
Le ascult alternativ, in functie de starea de spirit.
7. La ce te gândești când vezi frumusețea naturii?
Ma gandesc ca Dumnezeu le-a creat pentru noi, ca sa ne putem bucura.
8. La cine apelezi prima dată când ai nevoie de ajutor?
La Acela care intotdeauna are timp sa ma asculte: Dumnezeu.
9. Cum te raportezi la cei care nu cred în Dumnezeu: îi lași în pace sau ești preocupat(ă) de soarta lor?
Ma doare soarta lor, dar mi-as dori sa pot face mai mult in acest domeniu.
10. Ai vreun verset preferat din Biblie sau vreun citat despre Dumnezeu, credință, dragoste?
In prima faza mi-a venit in gand acest verset: “El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească. (Romani 4.20)
11. Care crezi că este cea mai mare dovadă de dragoste pe care ți-a arătat-o cineva?
Faptul ca a continuat sa ma iubeasca  chiar si atunci cand I-am gresit.

joi, 13 august 2015

Care este sensul vietii tale?

       
 Fara un scop care sa intretina vie flacara dorintei de a inainta, viata nu ar avea sens.

         Te-ai oprit vreodata din mersul sau rutina zilelor intrebandu-te care este scopul vietii tale? Pentru ce traiesti? Pentru acel serviciu pentru care zi de zi trebuie sa te trezesti de dimineata? Pentru acea familie de care trebuie sa ai grija ca sa nu-i lipseasca ceva? Pentru acele activitati sau obiceiuri care iti ocupa cea mai mare parte  din zi?
Daca inca nu ti-ai fixat niste scopuri clare, poti sa te opresti acum si sa o faci. Intreaba-te si ce vrea Dumnezeu de la viata ta? Fara a te opri din mers si a face liniste in suflet, nu vei putea auzi vocea Lui.
        O viata lipsita de scopuri este o viata terna, fara culoare, bucurie si forta de a continua.
Viata condusa de scopuri nobile insa, va avea in ea puterea necesara continuarii existentei cu folos chiar si atunci cand lucrurile nu merg cum vrem noi.
         Poate ca doresti sa fii o binecuvantare, sa fii o incurajare , sa daruiesti din ceea ce ai si din ceea ce esti, sa te cheltuiesti cu folos in oameni, sa iubesti si sa primesti iubire, sa daruiesti mai mult decat ai vrea, mergand si cea de-a doua mila de loc, incercand sa fii asemenea lui Isus, sau sa ai dorinta sa influentezi generatiile prezente si viitoare.
         Intotdeauna sa ai cel putin un scop pe care sa-l revizuiesti cu regularitate si pentru care sa te rogi. Astfel, vei simti ca merita sa traiesti pentru ceva.
Sa nu fim atat de ocupati incat sa nu mai avem timp sa ne gandim la modul in care traim. Platon spunea ca o viata nesupravegheata nu merita traita.
            Traieste cu un scop! Traieste cu folos!

marți, 21 iulie 2015

Pentru toate este o vreme

Pentru orice lucru-n viata,
Pentru orice clipa dulce,
Pentru orisice speranta,
Pentru lacrima ce curge;
Pentru ceasul mortii iuti
Este-o vreme-ntunecata.
Pentru ceasul nasterii
Bolta este instelata.

Pentru tainice iubiri
Ce alene se-nfiripa
Este-un ceas de amintiri
Pentru fiecare clipa.
Pentru zambet, bucurie,
Pentru tot ce am primit
Ca o dulce melodie
Ce adie-n infinit.

Este-o vreme pentru toate,
Chiar si pentru mari dureri
Mistuite-n neagra noapte
Far-alin sau mangaieri.
Este-o vreme de-nceput
Planuri, ras si voie buna,
Dar si-un ceas sfarsit demult
Ce inchide orice urma.

Pentru scumpa-mbratisare,
Pentru despartirea grea,
Pentru strigat, vorbe goale,
Pentru asteptarea mea
Chiar si pentru indelunga,
Dureroasa mea tacere,
E un timp si doar atata
Pentru care cer putere.

Orice lucru de sub ceruri
Care-a fost si va mai fi
Pentru toate vor fi vremuri
Vom vedea cand vom trai.
Tu, o, Doamne, ai promis
Ca-i o vreme pentru toate,
Pentru visul meu nestins
Ce in inima mai arde.

marți, 7 iulie 2015

Care este voia lui Dumnezeu

        Ne rugam ca voia Lui Dumnezeu sa se faca in viata noastra, ni se spune sa staruim in voia Lui si
sa o urmarim pentru viata noastra. Uneori ni se pare dificil sa o putem intelege sau distinge, dar Pavel ne spune ca o putem deosebi bine, cautand sa nu ne potrivim cu mersul lumii acesteia.
“Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi  prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi  bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”(Romani 12.2)
         Am identificat 3 aspecte in ce priveste voia lui Dumnezeu pentru viata unui crestin: sfintire, multumire si facere de bine.
1.Sfintire- “Voia lui Dumnezeu este sfinţirea  voastră: să vă feriţi de curvie;  fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste.”(1Tesaloniceni 4.3)
Usor putem recunoaste ceea ce intineaza trupul, sufletul si duhul, pentru ca orice vorba necuviincoasa, manie, strigare, rautate, barfa intineaza intreaga noastra fiinta. Dumnezeu ne vrea vase curate, sa fim sfinti pentru El. Sa nu ne murdarim viata cu lucruri care o pot intina.
2.Multumire- “Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.”(1Tesaloniceni 5.18)
Da, trebuie sa-I multumesc lui Dumnezeu in orice imprejurare si sa accept ceea ce primesc fara  sa cartesc sau sa intreb cu nedumerire “de ce?”
3.Facere de bine- “Căci voia lui Dumnezeu este ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti.”(1Petru 2.15)
Asa ca trebuie sa raspunzi raului cu bine, sa cedezi si cand nu iti place, sa binecuvantezi chiar si pe cei care te privesc cu dispret. Si suferinta pe nedrept, in rabdare, este dupa voia Lui.
“Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul!”(1Petru 3.17)
        Astfel ca, atunci cand lucram conform planului Sau, cand intelegem ce vrea El, avem indrazneala sa cerem lucruri pe care El ni le va da pentru ca sunt in acord cu ceea ce vrea El pentru noi. “Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”(1Ioan 5.14)
“Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.”(Evrei 10.36)
          Astfel ca, am inteles ca voia lui Dumnezeu inseamna sa caut sa traiasc in curatie, sa-I multumesc pentru tot ceea ce primesc si sa fac binele neconditionat.

duminică, 14 iunie 2015

Povestea taietorului de lemne

A fost odata un om care locuia intr-un satuc. Desi sarac, era invidiat de toti pentru ca avea un cal alb si frumos. Pana si regele ravnea la comoara lui. Nu se mai pomenise nicicand un asemenea cal - neasemuite-i erau splendoarea, maretia si puterea.
Oamenii-i ofereau preturi fabuloase  pentru armasar, dar batranul refuza toate ofertele. "Calul asta nu este un simplu animal pentru mine" le spunea el. "Este o persoana. Cum sa vinzi o persoana? Este un prieten, nu o posesie. Cum sa vinzi un prieten?" Omul erea sarac si ispita era mare. Dar nu a vandut calul.                    
 Intr-o dimineata a descoperit ca animalul-i disparuse din grajd. Tot satul s-a adunat sa-l vada pe batran.
   - Nebun ce esti, il batjocoreau ei, ti-am spus noi ca cineva ti-l va fura. Te-am avertizat ca vei fi jefuit. Esti atat de sarac! Cum ai putut spera ca vei fi in stare sa protejezi un asemenea animal? Ar fi fost mai bine sa-l fi vandut. Ai fi putut obtine orice pret ai fi dorit. Nicio suma nu ar fi fost prea mare. Acum calul a disparut si tu ai fost blestemat cu o nenorocire.
   Batranul a raspuns: "Nu va grabiti sa vorbiti. Limitati-va sa spuneti ca animalul nu mai e in grajd. Asta e tot ce stim - restul este judecata. Daca am fost blestemat, sau nu, cum puteti voi stii? Cum puteti voi judeca?
   Oamenii au protestat: "Nu ne face pe noi prosti! N-om fi noi filozofi, dar nici nu e nevoie de mare filozofie! Simplul fapt ca ti-a disparut calul este un belstem.
   Batranul vorbi din nou: "Stiu doar ca grajdul e gol si calul a disparut. In rest, nu stiu nimic. Daca e un blestem sau o binecuvantare, asta n-as putea spune. Tot ce putem vedea este un fragment. Cine stie ce va urma?
   Oamenii din sat au ras. S-au gandit ca batranul este nebun. Totdeauna l-au crezut prost; daca n-ar fi fost, ar fi vandut calul si ar fi trait din banii obtinuti. Dar iata ca a ramas tot un sarman taietor de lemne de foc, sa le care din padure si sa le vanda. Traia de pe o zi pe alta intr-o saracie mizera si acum a dovedit ca este intr-adevar nebun.
   Dupa cinsprezece zile, calul s-a intors. Nu fusese furat, fugise doar in padure. Si nu s-a intors singur, ci a mai adus cu el doiesprezece cai salbatici. Satenii s-au adunat din nou in jurul taietorului de lemne si au spus:
   - Batrane, iata ca tu ai avut dreptate iar noi am gresit. Ceea ce noi am crezut ca este un blestem a fost de fapt o binecuvantare. Te rugam sa ne ierti.
   Omul a raspuns: " Inca o data, meregeti prea departe. Multumiti-va sa spuneti ca acum calul s-a intors. Afirmati doar ca au mai venit doisprezece cai cu el, dar nu judecati. Cum puteti sti daca este o binecuvantare sau nu?Voi vedeti doar un fragment. Atata timp cat nu stiti toata povestea, cum puteti judeca? Ati citit doar o pagina dintr-o carte. Cum puteti sa judecati toata cartea? Ati citit doar un cuvant dintr-o fraza.  Cum puteti sa intelegeti toata fraza? Viata este atat de vasta, dar voi judecati toata viata dupa o singura pagina sau un singur cuvant. Tot ce aveti este un fragment! Nu spuneti ca aceasta este o binecuvantare. Nimeni nu poate sti. Eu ma multumesc cu ceea ce stiu. Nu ma framant pentru ceea ce nu stiu.
   - Poate ca batranul are dreptate, si-au spus intre ei, si discutiile lor pe aceasta tema au incetat. Dar inlauntrul lor stiau ca batranul gresea. Stiau ca intamplarea era o binecuvantare. Doisprezece cai slabatici adusi de unul singur. Cu ceva munca, animalele puteau fi imblanzite si antrenate, apoi vandute pe bani buni.
   Batranul avea un fiu, unicul lui copil. Tanarul a inceput imblanzirea cailor salbatici, dar dupa cateva zile de munca a cazut de pe un cal si si-a rupt picioarele. Satenii s-au adunat iarasi in jurul batranului si au inceput sa emita judecati.
   - Ai avut dreptate, au spus ei. Ai mai dovedit odata ca ai dreptate. Cei doisprezece cai nu au fost o binecuvantare, ci un blestem. Singurul tau fiu si-a rupt picioarele si acum, la batranete, nu ai pe nimeni sa te ajute. Acum esti mai sarac ca nicicand.
   Si batranul a vorbit din nou: "Va obsedeaza pornirea de a judeca. Nu mergeti asa departe! Spuneti doar ca fiul meu si-a rupt picioarele. Cine stie daca este o binecuvantare sau un blestem! Nimeni nu stie. Avem doar un fragment. Viata ne vinde fragmente.
   S-a intamplat insa ca peste cateva saptamani tara a intrat in razboi cu o tara vecina. Toti tinerii din sat au fost recrutati in armata, numai fiul batranului a fost scutit pentru ca era ranit. Inca odata, satenii s-au adunat in jurul batranului, plangand si strigand din cauza ca fiii lor fusesera luati in armata. Sansele ca ei sa se intoarca acasa cu bine din acel razboi erau reduse. Dusmanul era puternic si razboiul avea sa fie o confruntare fara sorti de izbanda.. Nu aveau sa-si mai vada niciodata fiii.
   - Ai avut dreptate, batrane, au spus ei plangand. Dumnezeu stie ca ai avut dreptate. Imprejurarile de acum o dovedesc. Accidentul fiului tau a fost o binecuvantare. O fi avand el picioarele rupte, dar macar este cu tine. Fiii nostri au plecat pentru totdeauna.
   Atunci batranul le-a vorbit din nou: " Este imposibil sa vorbeasca cineva cu voi. Mereu trageti concluzii poripite. Spuneti doar ata: fiii vostri au plecat la razboi, si al meu, nu. Nimeni nu stie daca este o binecuvantare sau un blestem. Nimeni nu este atat de intelept ca sa stie."
     Batranul taietor de lemne era multumit cu ceea ce stia si nu se framanta pentru ceea ce nu intelegea. Epictet a spus: "Sunt intotdeauna multumit de ceea ce se intampla, pentru ca eu cred ca hotararile lui Dumnezeu sunt mai bune decat ale mele."
Pentru a gasi multumirea in mijlocul necazului si incertitudinii, trebuie sa na dam seama ca situatia in care ne aflam a fost  lasata  intentionat in viata noastra de Dumnezeu, care ne iubeste si se ingrijeste de noi.

marți, 26 mai 2015

Atat cat este necesar

         “Suferim prea mult pentru puţinul care ne lipseşte şi ne bucurăm prea puţin pentru multul pe care-l avem.”(W. Shakespeare)
         Totul pare ca este ok, dar ceva a ramas nerezolvat si te macina. Dar, oare nu va exista mereu un acel ceva care va ramane neimplinit? Exista intotdeauna loc de mai bine. Ma gandesc sa transform acest ceva in scopul de a lupta in continuare. Sa nu imi produca intristare, ci sa ma motiveze sa merg inainte.
          Poate se intampla sa iti mearga in general bine, dar chiar in acele momente sa existe o dorinta neimplinita care iti fura bucuria prezentului. Niciodata nu vom avea indeajuns, dar asta nu trebuie sa ne impiedice sa fim  multumitori cu ceea ce deja am primit. Am observat ca in om exista  o continua dorinta de a obtine mai mult. Asta a dus la competitie, la mari succese, la progresul omenirii. In acelasi timp s-a alimentat dorinta de a fi incontinuu nemultumit pentru ca ai putea obtine si mai mult.
Este in natura noastra sa reactionam asa, dar poate ca “putinul pe care nu il avem” este tocmai modul in care Dumnezeu ne tine dependenti de El.  Altfel, cum am mai avea nevoie de ajutorul Lui?
Dar, de ce sa privim mereu la partea goala a paharului in loc sa savuram continutul acestuia?
Vei zice: dar, ce “mult” am primit? Se poate sa nu il vezi pentru ca privesti doar la ce nu ai primit inca. Atata timp cat simti, vezi, auzi, intelegi, vorbesti, mergi...ba inca poate ai avut si harul de a cunoaste pe Dumnezeu  intr-un mod unic si personal, ce poate insemna mai mult?
           Se pare ca Iov a putut sa accepte acest adevar in pofida greutatilor intampinate atunci cand a spus: “Ce, primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?”(Iov 2.10)
          Daca ne-am gandi mai adesea la asta, atunci viata ar prinde culoarea bucuriei. Dumnezeu ne-a dat pentru acest moment  tot ce a considerat ca avem nevoie. Doar atat cat este necesar...

luni, 4 mai 2015

Ce este casatoria

Casatoria, potrivit definitiilor date de cei carora le-am luat interviu, este un adevarat atentat la dragoste. Fiecare dintre cei intrebati doresc sa contopeasca doua lumi distincte: lumea lui si lumea ei, in loc sa renunte la ele pentru a naste un nou univers.
Bobul de grau este barbatul care tine bine legat in coaja lui continutul pretios, anuntand painea zilnica a inimii. Faina este femeia, care, prin finetea albului, face posibila painea n cuptorul dragostei. Fiecare dintre ei fiind parte a aceleiasi graunte.
Dragostea este o alegere pe baza unor nevoi launtrice puse de Creator pe baza unor principii care protejeaza relatia de dragoste.
Casatoria este dragostea in rochie diafana de seara, care ne atinge placut cu parfumul ei, dar si dragostea in salopeta, care face smotru in bucatariesi in baie. Este dragostea pe bicicleta in drum spre o amarata care nu are ce sa manance sau dragostea intr-o discutie la patul unui bolnav de cancer, care este mangaiat de speranta care i se da ca o realitate fericita. Casatoria este o imagine a ceea ce este Dumnezeu, daca este lasat sa o reuseasca El. Este o relatie care inspira intimidate si sacrificiu. Este o viata concentrata  asupra scopului lui Dumnezeu. Este apropierea inceputa in noi si dusa dincolo de noi.      George Uba - “Taie-mi o felie de dragoste”


miercuri, 29 aprilie 2015

Putere din umblarea cu Domnul Isus

           “Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând, şi au priceput că fuseseră cu Isus.”(Fapt. Apost. 4.13)
De ce lipseste puterea spirituala? De ce adesea ne simtim lipsiti de puterea de a marturisi mesajul incredintat? De ce lipsa de indrazneala si teama?
Pentru ca lipseste prezenta Domnului Isus. Cand esti plin de El, cand te alimentezi cu al Sau cuvant, cand renunti la mandria ta, cand recunosti ca fara El  esti nimic si tot ce poate pune stapanire pe tine este inlaturat, atunci te incarci cu putere sfanta si curaj.
            Petru si Ioan erau oameni simpli, neinvatati, dar asta nu a limitat desfasurarea puterii lui Dumnezeu prin ei. Pentru ca asa a hotarat El, sa isi faca lucrarea prin oameni slabi, ca sa demonstreze ca omul fara ajutorul si puterea lui Dumnezeu nu poate face nici o lucrare mareata.
             Ma uit la Petru si Ioan…comportamentul si vorbirea lor i-au facut pe ceilalti sa inteleaga ca umblasera cu Isus, pentru ca nu prin intelepciunea lor puteau sa-L marturiseasca, ci numai un miracol ii puteau schimba in acest fel de a fi. Poate ca si dorinta ta, ca si a mea, este ca  viata sa ne fie o reflectie a manifestarii dragostei lui Dumnezeu, sa priveasca cei din jur cu uimire si sa inteleaga ca umblarea cu Isus schimba inimi. Sa-L cautam pe Dumnezeu cat putem, unde putem, cum putem, iar El va privi inspre noi. Avem nevoie de puterea duhului Sau care da indrazneala, da curaj sfant si misca inimile.
             Ce aveau Petru si Ioan si nu avem si noi? O umblare cu Isus in toate aspectele vietii, o relatie apropiata din care deriva o cunoastere profunda a voii Sale pentru viata lor.
              Doamne, umple-ne cu duhul Tau cel sfant!

miercuri, 8 aprilie 2015

Exista Dumnezeu cu adevarat

Un astronaut si un neurochirurg renumit discutau despre existenta lui Dumnezeu. Astronautul a spus: “Am o convingere, nu cred in Dumnezeu. Am fost in spatiu de mai multe ori si nu am vazut niciodata nici macar un inger”. Neurochirurgul s-a mirat, dar a comentat: “Bine, eu am operat multe creiere si niciodata nu am vazut vreun gand.”

joi, 26 martie 2015

Un pamant roditor

Pilda semanatorului, am tot citit-o fara sa imi dau seama ca, de multe ori am fost ca si acel
pamant neroditor, stancos, acoperit de spini.
„Iată, semănătorul a ieşit să semene.
Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o.
O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.
Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.
O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.
O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, şaizeci, şi altul, treizeci.”(Matei 13.3-8)
“Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum.”
            Samanta cazuta langa drum. Ma gandesc de cate ori nu am inteles Cuvantul citit si am mers mai departe fara a starui in intelegerea lui? Si am plecat fara a fii cercetata de acest cuvant pentru ca, fara sa stiu, cel rau l-a rapit din inima mea. Asa de usor se intampla sa citim, nu intelegem si nu ne mai pasa…
“Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie;
dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.”
            Samanta cazuta in locuri stancoase. Am ascultat un mesaj, sau o predica care m-a cercetat adanc. Am promis ca voi proceda corect de acum incolo. Poate ca au fost si lacrimi si pocainta…Totul parea ca infloreste si ca este roz, pana la o vreme cand, la primul test am cazut exact la capitolul la care am crezut ca voi fii mai puternica. Si, asemenea lui Petru, care fagaduise Domnului ca-si va da si viata pentru El, la prima tragere la raspundere…m-am lepadat.
“Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor.”
             Samanta cazuta intre spini. De cate ori am auzit Cuvantul si am acceptat ca in viata de credinta trebuie sa renunt, sa ma lepad de mine si sa-L urmez pe Domnul? Totusi, la un moment dat am preluat controlul asupra vietii mele, incercand sa gasesc propriile solutii la probleme si am uitat sa-mi las grijile in seama Celui care a promis ca le va purta pentru mine. 
“Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.” (Matei 13.19-23)
              Samanta cazuta in pamant bun. Si, de cate ori am auzit, am inteles si am pus in practica Cuvantul… Iar, rodul acestor fapte s-a facut cunoscut, prin: dragoste, bucurie, pace, îndelunga răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie,blândeţe, înfrânare a poftelor.
          Un pamant roditor este nevoie sa fie bine curatit, prelucrat cu diferite unlelte, bine udat ….Pentru ca samanta Cuvantului sa incolteasca, sa creasca si sa dea rod, trebuie ca mai intai sa gaseasca un vas curat in care sa creasca. La fel Dumnezeu va face sa rodeasca  acela care a experimentat sfintirea prin zdrobire si care a a fost bine udat cu apa din Izvorul vietii. Sa fim un pamant roditor!

marți, 17 februarie 2015

Cand nu intelegi

        
“Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?”(Ioan 2.9)
Sunt lucruri pe care nu le intelegem. Cine este vinovat? Cine a gresit? Unele lucruri nu pot fi schimbate si incercam sa le gasim explicatii. Omeneste gandind gasim si raspunsuri si vinovati (“omul acesta sau parintii lui”), dar Dumnezeu are o cu totul alta gandire si alte raspunsuri (n-a pacatuit nici omul acesta, nici parintii lui). Cand nu intelegi destinul, sa nu cauti vinovati, ci sa te intrebi ce a vrut El sa te invete?
            Unele lucruri trebuiesc  acceptate fara intrebari. „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?”(Exod 4.11) Pentru ca  “El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.”(Romani 9.18)
De regula, vina o gasim la noi insine sau la ceilalti. Dar, daca cumva nu este nici un vinovat, ci este un plan care trebuie sa se implineasca? Daca trebuie sa acceptam circumstantele vietii fara sa mai punem intrebari? Daca si raul acesta poate conduce spre un bine nestiut acum?
           Un cusur te poate ajuta sa ramai smerit sau il poti privi ca pe un complex de inferioritate. Un esec poate duce la ingenucherea eului sau la ratarea unei oportunitati. O dorinta amanata poate fi prilejul de a  astepta cu rabdare, sau se poate preface intr-o tristete profunda.
          Conteaza si ce vrei sa vezi, si ce vrei sa culegi: parfumul trandafirului sau spinii lui.