Sfarsit de an cu noi hotarari

     Mi-am dat seama ca rodul unei vieti lipsita de disciplina este amortirea simturilor. Daca ne lasam

prada lenii si obiceiurilor placute firii noastre, precum : petrecerea timpului pe computer, tv, sau orice alte activitati in exces, atunci vom aluneca subtil in capcana unei vieti usoare, dar lipsita de sens. Si, cand vom trage linie, vom observa multe lacune. De prea multe ori stam in asteptarea a ceva mai bun, iar timpul se scurge pe nevazute. Este usor sa adoptam standardele lumii in care traim, dar exista pericolul contopirii cu ea si al pierderii vietii vesnice.

Am urmarit un film a carui idee centrala se invartea in jurul Craciunului si promova: unitatea familiei, recunostinta, bucuria si spiritul Craciunului, colindele… Toate bune si frumoase, insa ceva a lipsit cu desavarsire si chiar nu m-am asteptat: lipsea Isus, nici macar nu a fost mentionat..M-am gandit ca si Craciunul s-a transformat intr-o sarbatoare  ca si Haloween de altfel. In ce lume traim? Am privit  cu tristete la generatiile viitoare care nu vor mai putea face deosebire intre bine si rau, deoarece insasi cultura promovata, societatea si chiar legislatia in unele cazuri au ajuns sa numeasca raul o normalitate.

      Ne aflam la cumpana dintre ani, din nou.  Poate ca ti-a fost greu sau poate ca zilele au fost mai senine. Intotdeauna ne punem mari sperante la inceputul unui an. Nu uita insa, ca ce va urma depinde doar de tine si de deciziile pe care le vei lua. Tu va trebui sa faci diferenta intre lipsa de valori si adevaratele valori. Sa implinesti cuvintele lui Dumnezeu, mai mult decat sa le asculti. Alege obiceiuri bune si ia hotarari intelepte. Increde-te puternic in Dumnezeu si din mana Lui vei primi toate lucrurile.

Colind

Povestea celor patru piersici

Odată, un țăran a vrut să-i încerce pe cei patru fii ai săi. I-a chemat dimineața la el și i-a dat fiecăruia câte o piersică. A plecat apoi la câmp, lăsându-i să-și vadă de treburi și să-și împartă ziua cum cred ei de cuviință. Seara însă, când s-a întors, i-a chemat pe toți patru în tindă și l-a întrebat pe cel mai mare:

- Spune-mi, ce-ai făcut cu piersica ta ?

- Ce să fac, tătucă, am mâncat-o și-ți mulțumesc. A fost tare bună. Am luat, apoi, sâmburele, l-am plantat în spatele casei, am udat locul și nădăjduiesc să crească acolo un piersic frumos și roditor.

- Bine ai făcut, băiatul tatii, sunt sigur că tu o să ajungi un bun gospodar. Dar tu, îi zise celui de-al doilea,

ce-ai făcut cu piersica ta ?

- Am mâncat-o. A fost atât de bună, coaptă și fragedă ...

- Și apoi ?

- Păi, am aruncat sâmburele și m-am dus la mama să-i mai cer câteva, că tare bune erau.

- Fiule, zise atunci omul cu întristare în glas, ai grijă să nu ajungi un om lacom că “lacomul mai mult pierde și leneșul mai mult aleargă”. Dar ție ți-a plăcut piersica, a fost bună?  l-a întrebat țăranul și pe cel de-al treilea fiu al său.

- Nu știu.

- Cum nu știi, da’ ce-ai făcut cu ea ?

- Am vândut-o. M-am dus cu ea în târg și am dat-o cu zece bani. Uite-i!

- Fiule, tu sigur o să ajungi mare negustor, dar ai grijă că nu toate sunt de vânzare în viață; mai ales, cu ceea ce ai primit de la părinți.

În sfârșit, țăranul l-a întrebat și pe ultimul băiat, cel mai mic dintre toți.

- Dar ție ți-a plăcut piersica ?

- Nici eu nu știu, tătucă.

- Cum, și tu ai vândut-o ?

- Nu, tată. Eu m-am dus în vizită la prietenul meu de peste drum, care e bolnav, și i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea și mi-a mulțumit din suflet.

Cu lacrimi în ochi, tatăl și-a luat copilașul pe genunchi și i-a spus:
- Nu știu ce te vei face tu în viață, dar știu că, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun creștin și asta e tot ce contează.

        Domnul Dumnezeu L-a trimis in lume  pe singurul Sau Fiu ca sa fie jertfit, pentru ca tu sa ai in dar viata vesnica. Si tu trebuie sa te daruiesti spre folosul altora, asa cum esti, cu tot ce El a sadit in tine.

O experienta de viata

 Trecem aproape in fiecare zi pe langa ei. Nu stim ce poveste ascund in spatele unui aspect adesea
neingrijit si care ne face sa-i evitam cu privirea. De multe ori ii judecam. Pana la urma nu ii putem intelege pe deplin. Totusi, ei sufera mai mult decat noi, simt unii cu altii si iau aminte la fiecare gest pe care cei din jur il fac. O experienta de viata  reala, care merita sa fie citita si din care fiecare poate trage concluzii care sa le schimbe modul de a-si privi semenii, cu mai multa dragoste si pretuire. Experienta lui Catalin Ciuculescu o puteti citi aici: 4 zile si 4 nopti ca om al strazii