Binele dezinteresat

Câte lucruri faceţi în mod dezinteresat? Mă gândesc la servicii făcute nu unor persoane apropiate, ci unor necunoscuţi.

E ceea ce se cheamă atitudinea voluntară: să dedici un timp al tău în slujba altora fără să primeşti nicio răsplată pentru asta. Faceţi aşa ceva măcar o dată pe săptămână? Atunci jos pălăria.

Am aflat de curând de o asemena atitudine voluntară care m-a impresionat profund. În India, un ţăran a tăiat un drum în piatră pentru ca locuitorii din satul său să nu mai ocolească 8 Km până la cel mai apropiat orăşel.

El a lucrat zi de zi timp de 22 de ani cu ce a avut la îndemână: dalta şi ciocanul. A transformat o potecă îngustă într-un drum lat de 10 m şi lung de 200 de metri.

Dasrath Manjhi se numeşte acest indian. El a murit în 2007, la 73 de ani, dar consătenii săi vorbesc cu admiraţie de el.

Unii recunosc  că la început l-au crezut un nebun, dar acum mărturisesc că îl consideră un erou. Dasrath Manjhi a făcut de unul singur ce nu au putut sau nu au vrut autorităţile locale.

A săpat zilnic în piatră timp de 22 de ani pentru alţii. N-a primit nicio răsplată. A rămas în urma lui un nume de Mare Om.

Motivaţia unei fapte bune este în cele mai multe situaţii altruismul, adică acea disponibilitate şi grijă pentru celălalt. Există însă şi împrejurări în care faci un bine gândindu-te la principiul compensării.

Binele tău este contorizat de cineva şi cand ai nevoie la rându-ţi,  vei fi şi tu ajutat. Deşi nu este tocmai o atitudine creştinească să aştepţi ceva în schimb atunci când faci un bine, este şi aceasta o motivaţie valabilă pentru gesturi admirabile.

Se petrec lucrurile ca-n următoarea întâmplare. Un fermier lua an de an premiu pentru calitatea porumbului pe care-l cultiva. La toate târgurile ieşea primul. Avea cel mai bun porumb.

Un reporter a fost curios să afle secretul. A venit la ferma câştigătoare şi a constatat că la vremea semănatului, fermierul oferea tuturor vecinilor săi  de teren seminţe de porumb gratis.

Erau acelaşi seminţe pe care le semăna şi el. „Cum de faceţi acest lucru?, întrebă reporterul nedumerit.  Sunteţi în competiţie cu ceilalţi fermieri şi dumneavoastră le furnizaţi sămânţa?”.

Agricultorul îi răspunse zâmbind: „De ce nu? Ştiţi că vântul ajută la polenizare. Dacă vecinii mei ar creşte porumb inferior, şi porumbul meu va scădea în calitate. Eu le dau gratis sămânţă bună de la mine ca să-mi asigur calitatea  propriei recolte.”

Înţelept omul, nu? Cam aşa este în multe împrejurări din viaţă. Binele pe care-l faci se va întoarce cândva la tine. ( Autor: Remus Radulescu)