miercuri, 28 august 2013

Judecati si prejudecati

Traim judecand fel de fel de cazuri pe care zilnic le intampinam, dar avem si prejudecati mai mult sau mai putin adaptate realitatii.
Pentru ca suntem fiinte rationale avem si judecati si prejudecati. Este important totusi sa existe un echilibru si sa nu le folosim intr-un mod gresit.
Daca judecata inseamna sa –ti formezi o parere despre cineva luand in considerare anumite circumstante, prejudecata se refera la formarea unei pareri despre cineva fara cunoasterea directa a faptelor.
Prejudecatile pot fi periculoase…este tendinta de a suspecta lucruri ireale, de a condamna sau eticheta persoane pe nedrept.
“Nu judecati ca sa nu fiti judecati.” Sa judeci pe altul inseamna sa condamni, sa faci dreptate asa cum tu consideri ca este drept, sa arati cu degetul inspre cineva. Si Moise a vrut sa faca dreptate omorand pe egiptean, desi Dumnezeu avea alte planuri pentru rezolvarea unor astfel de situatii.
Pe de alta parte nu trebuie sa ne temem de nedreptate pentru ca am fost instiintati in ce fel de lume traim si ca adesea drepturile ne vor fi atinse. Pavel ne spune ca:
“Dacă vă robeşte cineva (si atat de multi si multe lucruri tin sa ne robeasca), dacă vă mănâncă cineva (poate ai fost “atins” de cineva si acum inca suferi), dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus (indurarea umilintei), dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi!” (2 Corinteni 11.20)
Pavel nu zice sa ma razbun, sa ma apuc la certa de vorbe, ci sa aplanez orice conflict, iar tacerea este de cele mai multe ori o solutie inteleapta. Nu este de folos sa ripostam judecatilor oamenilor, mai bine ne retragem cu demnitate si suntem atenti ca noi insine sa nu devenim judecatori ai aproapelui.
Sa ne judecam mai bine pe noi, lasand in grija lui Dumnezeu judecata celorlalti, El nu judeca dupa infatisare, dar Cuvantul Sau “are putere sa judece simtirile si gandurile inimii”( Evrei 4.12) si “cat de nepatrunse sunt judecatile Lui”(Romani 11.33).
Va fi si o judecata finala cand fiecare va fi judecat dupa faptele lui, Dumnezeu este un judecator drept (Psalm 7.11) si fiecare va da socoteala inaintea Sa pentru raul sau binele pe care il facuse pe cand traia in trup.
Singura situatie cand ne abtinem sa-i judecam pe ceilalti este atunci cand ii iubim. Pentru ca iubirea uneste, nu destrama, iubirea iarta, nu judeca, iubirea dainuie, nu se ofileste.

miercuri, 7 august 2013

Minuni adevarate

Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada, a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna:

            - Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad!

            - Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare ?

            - Cum la ce ? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de frumosi!

            - Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai vazut flori sau copaci pana acum ? Ce, pana acum nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand ?

            - Nu! - a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de la ochi si, dupa ce a vazut ca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa plec.

            De cand am iesit din spital, ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat si pentru faptul ca mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur de ele.

           Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi cu mine.

Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta apropiata. Au intrat impreuna, au aprins cate o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane.

In sufletul sau, omul necredincios pana atunci a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumusete, toate erau minuni, dar el nu stia sa le vada. Trecea pe langa ele, fara sa le observe.

             Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul ? Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru copilul ei ? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea - minunea minunilor ?

           Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti. Si in orice crestin se intampla un miracol atunci cand, apropiindu-se de ceilalti prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.
"Sfintenia vine din dragoste.

Toti cei ce cred si iubesc cu adevarat sunt sfinti." (Sf Ioan Gura de Aur)