Ghetsimani- loc al tristetii

Ghetsimani- loc al intristarii…El, Domnul vietii a trecut prin cel mai greu chin sufletesc, prin spaima si mahnire…de aceea cunoaste inima indurerata si sufletul chinuit.

“Sufletul meu este cuprins de o intristare de moarte” Era un ceas greu, cumplit…poate ca ai trecut prin momente in viata in care ti-ai fi dorit ca timpul sa stea in loc sau sa o ia in goana pentru a evita o situatie grea, pentru a nu te mai gandi la acelasi lucru…dar nu s-a intamplat cum ai fi vrut. Domnul Isus se ruga daca este cu putinta sa treaca de la El ceasul acela (Marcu 14.35). Si-a manifestat dorinta prin rugaciune de a evita durerea, recunoscand totodata suveranitatea voii Tatalui asupra vietii Sale. “Departeaza de la Mine paharul acesta”(Marcu 14.36) este ruga pe care si tu poate o spui atunci cand ai vrea scaparea. Daca planul Lui este sa traiesti acea problema, nu o vei putea evita. Spunand “Da” voii Sale inseamna sa accepti trecerea prin valea pe care ai fi vrut s-o ocolesti. De cele mai multe ori, privind retrospectiv,  atunci cand am dorit un lucru si am spus: “faca-se voia Ta”, de obicei a fost drumul cel mai greu, drum pe care l-as fi evitatat...dar mai tarziu ne dam sau poate ca nu seama ca este singura cale sigura care duce pe inaltime. Cand Ii accepti voia, inseamna  sa fii gata sa renunti la propriile dorinte, chiar si daca sunt bune… este o lupta interioara, dar victorios este numai acela care poate declara in sine, asemeni lui Habacuc: “Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc  3.17)

Ghetsimani…este locul ingradit, loc al stramtorarii, al necazului previzibil, al singuratatii si al rugaciunii in supunere. “A ajuns intr-un chin ca de moarte, si a inceput sa se roage si mai fierbinte; si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange care cadeau pe pamant.”( Luca 22.44)

Chinul Domnului Isus nu va putea fi niciodata egalat cu suferinta cuiva. El va ramane vesnic un exemplu de iubire, de sacrificiu, de supunere in asculatare, de suferinta pe nedrept, fara vina. El nu a facut ceea ce si-a dorit, pentru ca “Lucrarea mea este sa fac voia Tatalui meu care este in ceruri.”

Daca suntem copii ai lui Dumnezeu avem si noi aceesi dorinta si putem spune “faca-mi-se dupa voia Ta orice ar fi sa infrunt”?