gandurile unei tinere despre celibat
“Vreau sa inspir parfumul
florii pe care Dumnezeu mi-a oferit-o - crinul alb, curat al celibatului. Este
darul lui Dumnezeu si vreau sa-l accept cu multumire si bucurie. Cu ajutorul
lui Dumnezeu il voi purta cu mine oriunde voi merge, ca parte din mine. Nu il
voi purta cu rusine, caci atunci i-as pierde frumusetea.
Daca
am grija de floare cu dragoste, frumusetea ei va creste cu siguranta. Este un adevarat crin alb al
nobltei, pentru ca doar cel necasatorit cunoaste umilinta si singuratatea
celibatului. E nevoie de fermitate nobila sa fii un crestin curajos si bucuros,
stralucind pentru Isus.
Chiar si asa, Dumnezeu
stie ca uneori as schimba cu bucurie acest fel de viata cu unul in care as
invata sa iubesc un barbat crestin. Cand sunt nemultumita, Satan ar vrea sa
cred ca as fi fericita daca as avea ceea ce inima mea isi doreste cu ardoare.
Dar, nu e adevarat. Trebuie sa invatam sa fim fericiti si multumiti cat suntem
singuri, daca dorim sa fim astfel dupa ce ne-am casatorit. Cere-I lui Dumnezeu
sa-ti umple golul dureros din inima, care iti da impresia ca lipseste ceva.
Ne obisnuim foarte
repede sa ne indoim ca Dumnezeu ne va da ceea ce este cu adevarat potrivit
pentru noi. Daca te indoiesti de bunatatea lui Dumnezeu, este foarte greu sa
ramai singur cand prietenii tai se casatoresc. Uitam ca ceea ce avem nevoie
este sa ne odihnim in dragostea lui Dumnezeu. Ea este cea care face totul
frumos in viata noastra- frumos si plin de culoare.
O, Doamne, am nevoie de
Tine! Ajuta-ma sa-mi accept viata si sa fiu o binecuvantare pentru altii!
Infrumuseteaza-mi viata cu minunata Ta dragoste cereasca!”
Din Young
Companion 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta