miercuri, 27 februarie 2013

Experiente cu Dumnezeu

Cred ca fiecare dintre noi putem invata ceva din marturiile de mai jos. Dumnezeu lucreaza si vorbeste fiecaruia intr-un mod unic.




joi, 21 februarie 2013

Ghetsimani- loc al tristetii

Ghetsimani- loc al intristarii…El, Domnul vietii a trecut prin cel mai greu chin sufletesc, prin spaima si mahnire…de aceea cunoaste inima indurerata si sufletul chinuit.
“Sufletul meu este cuprins de o intristare de moarte” Era un ceas greu, cumplit…poate ca ai trecut prin momente in viata in care ti-ai fi dorit ca timpul sa stea in loc sau sa o ia in goana pentru a evita o situatie grea, pentru a nu te mai gandi la acelasi lucru…dar nu s-a intamplat cum ai fi vrut. Domnul Isus se ruga daca este cu putinta sa treaca de la El ceasul acela (Marcu 14.35). Si-a manifestat dorinta prin rugaciune de a evita durerea, recunoscand totodata suveranitatea voii Tatalui asupra vietii Sale. “Departeaza de la Mine paharul acesta”(Marcu 14.36) este ruga pe care si tu poate o spui atunci cand ai vrea scaparea. Daca planul Lui este sa traiesti acea problema, nu o vei putea evita. Spunand “Da” voii Sale inseamna sa accepti trecerea prin valea pe care ai fi vrut s-o ocolesti. De cele mai multe ori, privind retrospectiv,  atunci cand am dorit un lucru si am spus: “faca-se voia Ta”, de obicei a fost drumul cel mai greu, drum pe care l-as fi evitatat...dar mai tarziu ne dam sau poate ca nu seama ca este singura cale sigura care duce pe inaltime. Cand Ii accepti voia, inseamna  sa fii gata sa renunti la propriile dorinte, chiar si daca sunt bune… este o lupta interioara, dar victorios este numai acela care poate declara in sine, asemeni lui Habacuc: “Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” (Habacuc  3.17)
Ghetsimani…este locul ingradit, loc al stramtorarii, al necazului previzibil, al singuratatii si al rugaciunii in supunere. “A ajuns intr-un chin ca de moarte, si a inceput sa se roage si mai fierbinte; si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange care cadeau pe pamant.”( Luca 22.44)
Chinul Domnului Isus nu va putea fi niciodata egalat cu suferinta cuiva. El va ramane vesnic un exemplu de iubire, de sacrificiu, de supunere in asculatare, de suferinta pe nedrept, fara vina. El nu a facut ceea ce si-a dorit, pentru ca “Lucrarea mea este sa fac voia Tatalui meu care este in ceruri.”
Daca suntem copii ai lui Dumnezeu avem si noi aceesi dorinta si putem spune “faca-mi-se dupa voia Ta orice ar fi sa infrunt”?

luni, 11 februarie 2013

Celibat - viata frumoasa


                                    gandurile unei tinere despre celibat
“Vreau sa inspir parfumul florii pe care Dumnezeu mi-a oferit-o - crinul alb, curat al celibatului. Este darul lui Dumnezeu si vreau sa-l accept cu multumire si bucurie. Cu ajutorul lui Dumnezeu il voi purta cu mine oriunde voi merge, ca parte din mine. Nu il voi purta cu rusine, caci atunci i-as pierde frumusetea.
            Daca am grija de floare cu dragoste, frumusetea ei va creste  cu siguranta. Este un adevarat crin alb al nobltei, pentru ca doar cel necasatorit cunoaste umilinta si singuratatea celibatului. E nevoie de fermitate nobila sa fii un crestin curajos si bucuros, stralucind pentru Isus.
         
   Dumnezeu cunoaste dorintele inimii mele si Lui I le predau. Este o mangaiere sa stiu ca nu trebuie sa ma casatoresc. Dragostea lui Dumnezeu ma va inconjura si eu vreau sa raman in ea. Desi uneori sunt singura, o persoana celibatara poate fi speciala pentru multi.
Chiar si asa, Dumnezeu stie ca uneori as schimba cu bucurie acest fel de viata cu unul in care as invata sa iubesc un barbat crestin. Cand sunt nemultumita, Satan ar vrea sa cred ca as fi fericita daca as avea ceea ce inima mea isi doreste cu ardoare. Dar, nu e adevarat. Trebuie sa invatam sa fim fericiti si multumiti cat suntem singuri, daca dorim sa fim astfel dupa ce ne-am casatorit. Cere-I lui Dumnezeu sa-ti umple golul dureros din inima, care iti da impresia ca lipseste ceva.
Ne obisnuim foarte repede sa ne indoim ca Dumnezeu ne va da ceea ce este cu adevarat potrivit pentru noi. Daca te indoiesti de bunatatea lui Dumnezeu, este foarte greu sa ramai singur cand prietenii tai se casatoresc. Uitam ca ceea ce avem nevoie este sa ne odihnim in dragostea lui Dumnezeu. Ea este cea care face totul frumos in viata noastra- frumos si plin de culoare.
O, Doamne, am nevoie de Tine! Ajuta-ma sa-mi accept viata si sa fiu o binecuvantare pentru altii! Infrumuseteaza-mi viata cu minunata Ta dragoste cereasca!” 
                                       Din Young Companion 2010

vineri, 1 februarie 2013

Poem aniversar

Şi am mai traversat un an

Şi-am dus cu mine multe
Nu am ştiut ce va urma
Fiinţa sa-mi infrunte.
Si rând pe rand s-or duce toţi
În urma ce ramane?
Sa faci astăzi tot ce poţi
Şi să nu laşi pe mâine.

Să-mi fie viaţa ca un crin
Demn trăind in curăţie
Să pot s-alin orice suspin
S-aduc  în suflet bucurie.
Am cunoscut zdrobirea
Înfrângerea, eşecul,
Crezând ca e iubirea
La care nu am dreptul.

Am cunoscut că-n lume
Nu este fericire,
Nici faimă, nici renume
Ce sufletul s-o ştie.
Şi bune, dar si rele
Chiar toate au condus
Spre veşnicul meu bine
Gandit chiar de Isus.

Privirea mi se-ndreaptă

Spre viitor, în sus,
Nu ştiu ce mă aşteaptă,
Dar, cred doar că Isus
Asa cum mi-a promis
Va fi mereu cu mine
Şi-n drumul singur, trist
Şi-n calea bucuriei.

Am invăţat ca voia Sa
Stăpână-I peste toate
E planul pentru viaţa mea
Să-l schimb eu, nu se poate.
Şi azi m-aplec sa-ţi multumesc
Pentru iubire şi speranţă
Cu care m-ai invăluit ceresc
Şi-n acest an din viaţă.

E viaţa-mi o istorie
Ce a-nceput cândva
Pe gerul lui februarie
Era povestea mea...