marți, 29 mai 2012

Chiar daca...

Chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele.”(Habacuc 3.17)

           Chiar daca planurile facute cu atata maiestrie de inima mea nu s-ar implini, chiar daca eforturile mele de a realiza un lucru ar esua, chiar daca as falimenta regretabil in ce am inceput, chiar daca lucrarea ce am inceput-o nu ar da rodul mult astepta, chiar daca…eu nu trebuie sa ma intristez, nu trebuie sa-mi pierd nadejdea si bucuria. Cu alte cuvinte trebuie sa inteleg ca toate lucrurile lucreaza spre binele meu, atata vreme cat ma aflu sub ocrotirea lui Dumnezeu. Si, aceste intelesuri nu le putem accepta daca nu am fi trecut prin experiente ce implica zdrobirea. Numai un om care a fost “zdrobit”in sensul biblic va putea rosti cuvintele profetului Habacuc si le va si putea insusi. Asemenea, Domnul Isus, cunoscand chinul ce-L astepta, a putut sa se roage astfel:”Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.”(Matei 26.39)
Deci, chiar daca nu se vor intampla lucruri la care astazi poate visez, totusi bucuria pe care Dumnezeu o doreste in sufletul meu, nu trebuie sa lipseasca.
                Chiar daca dorinta, visul tau…(si aici poti completa tu restul)…se va implini sau nu, tu tot va trebui sa te bucuri. De ce? Pentru ca ai un Dumnezeu mare si care stie ce este mai bine pentru copilul Sau. Aceasta este atitudinea luptatorului, a biruitorului, care in ciuda greutatilor continua sa lupte, cu nadejde. Ceea ce Dumnezeu binecuvanteaza nu va esua. Poate ca Dumnezeu este gata sa te binecuvanteze chiar acum intr-un mod neasteptat de tine. Fii pregatit pentru asta!

Dupa sfantul Tau Cuvant
Chiar de-ar fi sa-mi cada toate
Planurile la pamant.



vineri, 25 mai 2012

Cantec pentru Romania

 O cantare care cerceteaza pe orice roman, un Cantec pentru Romania care pe mine m-a cercetat, sper ca si voua va va fi de folos.
"Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?"(Luca 18.8)

joi, 17 mai 2012

Monologul lui Dumnezeu


"M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-Mi
pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi.
Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la serviciu.
Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat.
Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu culori si
cant de pasarele. Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea.
Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici atunci sa-Mi spui doua vorbe.
Cand te intorceai de la munca, ti-am vazut oboseala si ti-am trimis o ploaie
marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta
placere iti vei aduce aminte de Mine. In schimb, suparat, M-ai injurat..
Doream atat de mult sa-Mi vorbesti..
Oricum ziua era, inca, lunga!
Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am
asteptat.
Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.
Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea
cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori
pentru tine o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat...
Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine.
Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata...
Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau.
Te iubesc atat de mult incat te voi rabda.
Acum esti pe punctul de a te trezi din nou...
Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi, imi vei acorda putin
timp din timpul daruit tie.
Iti doresc o zi buna si minunata ca sufletul tau luminos !
Al tau Tata, Dumnezeu."


joi, 10 mai 2012

Inaintand in lupta

“am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!”(Romani 7.18-19)
         Exista o lupta teribila in noi insine, o lupta a noastra cu noi insine. De ce? Pentru ca suntem supusi  atacurilor care vin in mintea noastra. …Obiceiuri, persoane , idei sau ganduri, toate acestea pot fi cauze ale unor lupte interioare. Ceea ce este de remarcat insa este faptul ca aceste lupte nu au sfarsit si consuma pe cel in cauza. Pentru ca exista o lume a intunerecului pe acest pamant, vor exista si astfel de lupte. Ce se intampla insa atunci cand crestinul este cuprins de ele? Vom spune: exista nistre arme cu care putem lupta; si este adevarat, insa de multe ori se intampla ca radacinile sunt foarte adanci si ne simtim lipsiti de putere in fata acestor atacuri care ne cuprind fiinta.
Asaltul asupra mintii este mare….si e bine sa ne gandim fiecare in ce punct suntem mai sensibili pentru ca exact acolo cel rau va veni sa ne loveasca. El este acela care instiga la ura, la fapte necuviincioase sau la vorbe grele si rele. Regretam zadarnic mai apoi daca ne reintoarcam din nou si din nou la vechile fapte.
Un prieten m-a indemnat sa ascult cartea “Cel ce sfarama lanturile robiei”, si este lesne de inteles ca dusmanul sufletului nostru se afla intr-un total dezacord cu ceea ce ne indeamna Dumnezeu in Cuvantul Sau. Insa, vestea cea buna este ca indiferent cat ai fii de prins in mrejele intunericului de care ti se pare ca nu poti scapa, exista o salvare si pentru tine si ceea ce te robea sa-ti devina supus, insa e bine de luat aminte ca aceste legaturi, atat de puternice pe cat par pot fi cu usurinta sfaramate de Cel ce are putere asupra lor. La porunca Lui valurile s-au potolit, la fel si vantul, Lui duhurile ii sunt supuse, bolile au leac si robii primesc eliberare.
As vrea sa vorbesc despre eliberare pentru ca foarte multi sunt prinsi in ceva anume care fara sa ne dam poate seama ne-a captivat  timpul si viata.
Si pentru a le identifica trebuie sa-ti pui niste intrebari, ca acestea: care sunt acele lucruri care te duc in robie? Care sunt lucrurile care te framanta? La ce te gandesti in timpul tau de repaus? Cu ce te ocupi in cea mai mare parte a timpului ?
Pentru a schimba un obicei sau pentru a renunta la el trebuie sa-l inlocuiesti cu altceva. De aceea creeaza-ti deprinderi noi si construieste ceva util atat tie cat si altora. Dumnezeu are nevoie de lucratori si micul tau ajutor poate fii de un folos imens.
Lynn Austin ilustreaza in  cartea sa “Lumina din intuneric” laturi ale vietii sclavilor din America secolului 19. Multi dintre ei erau deplin incredintati ca “Stapanul Isus” le va da intr-o buna zi liberate si chiar fara ca ei sa se rascoale impotriva stapanilor. Aceasta era robia fizica, insa multi dintre ei erau “liberi” numai prin faptul ca Il slujeau pe Dumnezeu prin vietile lor.
O data pentru totdeauna Domnul Isus, la cruce a sfaramat lanturi ale pacatului (“a luat robia roaba” )……In momentul in care vei accepta eliberarea Sa, constient ca si tu ai fost rastignit impreuna cu El, si ca trebuie sa traiesti o viata noua si libera prin El, atunci vei incepe experimentarea liberatii depline. Nu va fi usor sa te mentii pe linia de plutire, insa incepe prin a cere ajutorul Lui si staruieste asupra eliberarii tale definitive. In acelasi timp insa, ai nevoie sa te umpli cu Apa din Izvorul nesecat care vine din Dumnezeu. Domnul Isus este Apa vie si te poate inviora in fiecare zi atunci cand vorbesti cu El si iei aminte la Cuvintele Sale. Facand acest lucru zilnic vei avea victorie.

miercuri, 2 mai 2012

Uita trecutul privind inainte!

“fac un singur lucru: uitand ce este in urma mea, si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu, in Hristos Isus.”(Filipeni 3.13-14)
Cei care traiesc in trecut pierd din esenta prezentului, cu atat mai mult din cea a viitorului. “Daca ne gandim la trecut fara a fi preocupati de viitor pierdem posibilitatea de a trai prezentul”.(Marcio Barrios)
Prea adesea ne pierdem in trecut cautand rezolvare la situatii pe care demult ar fi trebuit sa le lasam in grija Stapanului sufletelor noastre. Trecutul nu poate fi schimbat, ci numai perceptia noastra asupra lui. Trecutul ma indemna la pocainta pentru ca de cele mai multe ori identific greseli.
Pavel a ales sa faca un lucru: el nu se mai gandea la greselile din trecut, la drumurile gresite pe care le alesese, la faptul ca fusese un prigonitor al bisericii, lucrurile acelea nu-l mai condamnau. El primise eliberarea si a ales sa priveasca spre Dumnezeu si sa-si continue drumul prin aceasta lume facand lucrarea pe care o primise din  partea lui Dumnezeu.
Sa incetam a rascoli in trecut, sa ne oprim din framantari fara rezolvare, din grijuri repetate care nu sunt voia lui Dumnezeu pentru noi. El, mai mult decat dorim noi, doreste pacea noastra. Sa pastram numai invatamintele rezultate ale experientelor traite in trecut. Sa alergam si noi dupa acel premiu, acea chemare personala a lui Dumnezeu  pe care am primit-o fiecare din noi la momentul sau. Nu merita sa ne intoarcem privirea inapoi ca si sotia lui Lot, altfel vom inlemni si nu ne vom mai putea continua drumul. Nu merita sa regretam ceea ce nu am putut avea, pentru ca Lot, desi a lasat in urma tot ce agonisise, Dumnezeu ii pregatise o tara noua pentru a-i scapa viata.
Asa ca nu-ti pierde chemarea pe care o asteapta un premiu! Numai privind inainte, prin credinta, vei putea realiza planul pe care Dumnezeu Il are pentru tine!
"Nu va mai ganditi la ce a fost mai inainte, si nu va mai uitati la cele vechi! Iata, voi face ceva nou, si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare?"(Isaia 43.18-19)