luni, 26 noiembrie 2012

joi, 22 noiembrie 2012

Daca Tu n-ai fi fost

           Am trecut prin niste zile dificile... nu mi-a  mai ramas decat sa astept rezolvarea din partea lui Dumnezeu, pentru ca de mine deja nu mai depinde. Am facut tot ce depindea de mine.  Oare ce rezolvare imi va da El? Un cuvant din Biblie spune asa: “Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.” ( psalm 39.9) Ei bine, asa sunt si eu in asteptarea lucrarii lui Dumnezeu  in viata mea; lucruri banale pentru unii, altii le privesc cu o mare insemnatate, iar lucruri usor de deposit pentru unii, altora li se par adevarate minuni daca le traverseaza cu bine.
Ma gandesc uneori la anii copilariei, atunci cand nu trebuia sa port grija de mai nimic, pentru ca altii le rezolva pentru mine. De fapt, se intampla sa ne dorim acest lucru, sa avem mai putina raspundere si, in concluzie, si mai putine griji. Dar lucrurile nu vor fi mereu asa. Insa, trebuie sa recunosc ca tot un copil sunt si voi fi atata timp cat am un Tata care zilnic imi poarta de grija si orice povara care vrea sa ma apese El o stie si ma ajuta sa depasesc cele mai grele situatii.
Poate ca si tu  te intrebi de ce mai trebuie sa mai traversezi o vale si inca una, si de ce nu te poti sui pe un munte ca sa ramai acolo, la adapost? Trebuie sa trecem prin vai adanci, altfel nu am pretui inaltimea, atunci cand o vom dobandi si ni s-ar parea ceva  obisnuit.
Ma intreb apoi, daca Tu, Doamne, nu ai fi fost prezent, ce ar fi fost viata mea in atatea si atatea imprejurari.
Las cantecul sa spuna mai multe…
Oridecate ori ascult acest cantec imi amintesc de trecut, de lucruri care au fost, m-au marcat, dar peste care am trecut. Daca Domnul Dumnezeu nu ar fi fost langa mine, unde as fi ajuns acum? Il putem oare lasa pe El deoparte sau sa il scoatem din ecuatia vietii noastre, asa cum pretind unii care isi construiesc viata in jurul lor insusi?
Daca nu ar fi fost El langa tine, atunci cand ai crezut ca nu vei mai putea sa te ridici, crezi ca ai fi reusit de unul singur? Crezi ca ai fi putut sa porti povara singur?

vineri, 16 noiembrie 2012

Complexul de inferioritate

Nu esti cel mai bun din clasa, nu arati la fel de bine ca si prietenii tai, te pierzi cand trebuie sa vorbesti in public, nu ai rezultatul asteptate de cei din jur, defectul fizic te impiedica sa te afli in de cercul cunoscutilor, etc…

Acestea sunt numai cateva din lucrurile care te pot face sa iti pierzi increderea ca poti sa faci ceva bun, te demoralizeaza, iti diminueaza din personalitate …
Am luat cateva exemple biblice si m-am uitat la Moise, Ghedeon, Ieremia, David si Pavel, care, si ei au avut complexele lor.
Moise nu se putea exprima bine:“Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba-mi este încurcată. Domnul i-a zis: „Cine a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul?Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.”Moise a zis: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.” ( Exod 4.10-13)
Ghedeon provenea dintr-o familie saraca:
“Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, cu ce să izbăvesc pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase, şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu.”Domnul i-a zis: „Eu voi fi cu tine, şi vei bate pe Madian ca pe un singur om.” ( Judecatori 6.15-16)
Ieremia era prea tanar si ii era teama:
Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.”
Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: „Sunt un copil”, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. “ (Ieremia 1.6-7)
David umbla adesea cu frica de vrasmasi si se ascundea singuratic prin pesteri, simtindu-se mai mereu parasit si implorand ajutorul lui Dumnezeu:
“Priveste-ma si ai mila de mine, caci sunt parasit si nenorocit.”(Psalm 25.16)
Pavel voia sa scape de neputinta fizica, la fel cum si noi vrem sa scapam de acel lucru care ni se pare greu de suportat:
“Şi, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.
De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.
De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.”( 1 Corinteni 12.7-10)
Dumnezeu te cheama sa faci ceva si tu spui: nu am talentul necesar, ce poti face Tu cu mine? Asculta aceste cuvinte:
“Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt,  pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. ” (1 Corinteni 1.27-29)
Si totusi, priviti ce lucrari mari au putut face acesti oameni:
Moise a scos poporul Israel din Egipt si l-a condus pana in tara promisa in timp de 40 de ani, Ghedeon i-a biruit pe madianiti intr-o lupta cu doar 300 de ostasi, Ieremia a ajuns un mare profet, David a avut nenumarate biruinte si a domnit peste Israel  40 de ani, iar despre Pavel cred ca deja stiti cata bogatie de cuvant a putut sa aduca, el fiind autorul a 14 carti din Noul Testament.
Ce au avut deosebit acesti oameni? Nu au avut ei complexe si greutati, nu au fost ei oameni obisnuiti, ca si noi? Ba da, totusi au facut mari lucrari. Nu singuri, ci au reusit numai  pentru ca Dumnezeu i-a folosit si ei au recunoascut ca sunt slabi si ca Dumnezeu este Acela care lucreaza in ei. Ei, mai intai si-au vazut slabiciunile si le-au recunoascut. Si pentru ca slava sa nu fie a lor, Dumnezeu i-a ales imperfecti, pentru ca El sa fie vazut, si nu omul. Adesea slabiciunile noastre sunt terenul pe care Dumnezeu incepe sa se manifeste.
          Asadar, complexul tau de inferioritate poate fi chiar un instrument prin care Dumnezeu sa lucreze in viata ta.
        …So, don’t worry, be happy J

miercuri, 7 noiembrie 2012

Blogurile si lumea noastra


Deoarece zilele trecute am trecut cu privirea prin mai multe bloguri, am obtinut si niste
rezultate. Ce am constatat?
Am incercat sa identific motivul pentru care, orice persoana, cu sau fara o identitate bine definita, are unul sau mai multe bloguri. Am ales sa observ tinerii.
Mi-am dat seama  ca sunt persoane care efectiv isi povestesc  viata prin blog, adica relateaza pana la cele mai banale intamplari, sau povestesc lucruri datorita carora sufera, cu scopul de a primi o incurajare sau poate pentru a se descatusa de o tensiune acumulata in sine. Mai scriu pentru ca au talent si vor sa-l fructifice cumva. Unii scriu pentru ca se simt neintelesi de parinti, rude sau societate, altii scriu din dorinta de a fi apreciati sau bagati in seama, sau poate ca nu mai suporta singuratatea si isi doresc noi prieteni.  Sunt bloguri cu postari cu caracter impersonal, referindu-se la lucruri generale, sau bloguri in care predomina caracterul subiectiv. Multi timizi au ocazia de a se exprima cu mult mai bine in scris pe un blog decat o fac in realitate.  Unii tin un fel de jurnal al vietii lor in care consemneaza toata activitatea precum si gandurile lor pe care adesea nu au curajul sa le spuna in public.
Am intalnit si putini care scriu deoarece simt in sufletul lor nevoia  sa impartaseasca ceea ce Dumnezeu le-a incredintat si ceea ce traiesc, pentru ca au un interior frumos si din prea plin ofera si altora …
Desi amuzant, desenul de mai jos dovedeste un adevar mai mult sau mai putin sugestiv, pe care il veti descoperi voi :) .....
Si pentru cei care mai treceti pe aici lansez o intrebare: Ce inseamna blogul pentru voi? Ce anume va motiveaza sa scrieti? Ce inceputuri ati avut?

duminică, 4 noiembrie 2012

Nu renunta

Cand greul pare si mai greu nu trebuie sa renunti. Lui Dumnezeu ii plac invingatorii, nu cei care isi atribuie meritele, ci aceia care biruiesc prin El si cu ajutorul Sau.
Am primit o propunere frumoasa din partea lui B.D., aceea de a posta saptamanal o incurajare pe o pagina de facebook destinata special pentru acest lucru. La nici o zi dupa ce am acceptat propunerea chiar eu eram acea persoana care avea nevoie de incurajare si atunci m-am gandit serios la acest lucru, pentru ca viata nu este usoara, este  plina de despartiri sfasietoare, de inimi frante, de suferinte fara de final, de probleme care se complica mereu, de lipsa de intelegere si mangaiere. Tocmai de aceea m-am gandit ca ar trebui sa fim o incurajare, asa cum putem, fiecare in locul sau in felul ales de Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu ne-a daruit si oportunitatea de a fii crestini, adica de a simti unii cu altii, de a plange cu cei ce plang si de a ne bucura cu cei ce se bucura.“Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele Lui.” ( 1 Corinteni 12.26-27)
Stiu ca trebuie sa ma ridic, sa lupt, si sa fiu tare. Oricat de grea ar fi o furtuna, pana la urma soarele tot va rasari. Cantecul de mai jos cred ca de fapt va spune tot.
Asadar, nu renunta, nu te da batut, lasa dragostea sa straluceasca in viata ta. Pentru cantec clic aici.
P.S. Am ceva probleme cu net-ul si nu mai pot downloada videoclipuri youtube.
Iar pentru cei doresc sa urmareasca postarile de incurajare de pe facebook, clic aici