Un zbucium...

Nu stiu daca si voua vi s-a intamplat, dar , in ultima vreme, aproape zilnic ma confront cu tot felul de sageti pe care cel rau le arunca asupra mea…fie dintr-o parte, fie dintr-alta…si parca nu se  mai termina.
Practic, nu apuc sa-mi revin dintr-una cad au de alta….Prin cuvinte si atitudini putem  ucide, distruge, si clatina temeliile……dar daca nu as avea o temelie tare, atunci ma intreb oare unde as fi acum?
Oarecum recunosc ceea ce traia David atunci cand se ruga astfel, aflat in pestera in care se ascunsese de Saul:
“Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.
Îmi vărs necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.
Când îmi este mâhnit duhul în mine,Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.
Aruncă-Ţi ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu eşti scăparea mea, Partea mea de moştenire pe pământul celor vii.”
Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine.
Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, când îmi vei face bine.”(Psalm 142)
Mi-as dori sa traiesc printre trandafiri si crini, dar mai mult  spinii ma inconjoara. Imi doresc pacea si binecuvantarea, iar suferinta as vrea sa insemne doar invatatura pentru cei care se gasesc zdrobiti de ea, sa existe sens si scop in necaz. Dar, in toate aceste lucruri, numai El, Domnul, ne intelge cel mai bine, cui altcuiva i-am putea spune tot ceea ce este in sufletul nostru?
Ramaneti tari in El, si nu va temeti, oricat ar fi de greu! Dumnezeul nostru este cu noi!