marți, 27 martie 2012

Nu judeca, ci iubeste!


 Să nu ne mai judecăm, dar, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.”(Romani 14.13)
Sa nu ne grabim in a judeca oamenii pentru ca de cele mai multe ori putem judeca fara sa cunoastem explicatia reala a situatiei, pentru ca vedem numai la suprafata. Domnul sa ne dea o inima inteleapta pentru a ne apropia de oameni cu dragoste si duh de blandete, sa ne vedem mai bine greselile si sa nu facem nimic care sa dea prilej de pacatuire in vorba sau fapta fratelui nostru.
Nu judecati, ci iubiti! Isorioara de mai jos ne va ajuta sa intelegem mai bine acest lucru.
Zi de sărbătoare. Oamenii intrau pe rând în biserică. Cu toţii au zărit pe scări un om rezemat de zid. Avea hainele murdare, pantofii rupţi şi o pălărie trasă pe ochi, dar nu era unul dintre cerşetorii obişnuiţi ai bisericii.
Nu zicea nimic, părea să doarmă. Nici unul dintre credincioşii veniţi la slujbă nu s-a arătat interesat de el. Fiecare îşi zicea în sine: o fi vreun om al străzii, şi-l ocolea ca să nu-i simtă mirosul greu.
Înăuntru, slujba nu începuse. La un moment dat pe uşă intră chiar boschetarul cu pălăria trasă pe ochi, se îndreptă spre altar şi înainte să intre îşi descoperi capul.
Toţi şi-au dat seama în acel moment că omul pe care-l ocoliseră la intrarea în biserică era preotul lor.
Slujba a început şi la momentul predicii, părintele a ieşit şi le-a spus credincioşilor: "astăzi nu vreau să vă spun decât atât: dacă îi judecaţi pe oameni, nu mai aveţi timp să-i iubiţi.”


vineri, 23 martie 2012

Parerea cui conteaza?

Ce ar zice lumea? Dar prietenii? Putem trai intr-o teama permanenta de a nu gresi celorlalti.
Dar, cu cat am incerca sa ne straduim mai mult cu atata parca se intampla sa cadem exact unde ne pasa mai mult. De a cui parere iti pasa? Este corect si bine sa fim vorbiti de bine de toti oamenii, dar asta nu inseamna ca trebuie sa traim intr-un efort continuu de a-i multumi pe toti. Dimpotriva, felul nostru de traire trebuie sa fie un exemplu pentru cei din jur. Pentru ca felul nostru curat si demn va spune mai mult decat incercarile nereusite de a nu ne compromite in fata semenilor.
Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni, trebuie sa ne pese de pozitia pe care o avem in El; sa nu existe motive in care sa fim vorbiti de rau, si chiar de se intampla cugetul nostru nu trebuie sa ne mustre… cand suntem plini de dorinta pentru bine.
Putem foarte bine sa ne formam o anume imagine inaintea oamenilor sau prietenilor.
      A fi complexat de ceea ce gandesc altii despre tine este un mod gresit de gandire, cata vreme nu ai dat motive. Sa nu traim cu temeri care chinuiesc sufletul, precum teama de a nu fii barfit,” nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun”(Eclesiastul 7.21) De asemenea, Pavel spune ca trebuie sa nu avem o parere mai inalta decat se cuvine despre noi insine, ci simtiri cumpatate. Dorinta de a fi apreciat, laudat sau vorbit de bine a existat dintotdeauna in om.
       “Cine este omul care doreşte viaţa şi vrea să aibă parte de zile fericite?
Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!
Depărtează-te de rău şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea!”(psalm 34.12-14)
    Aparentele pot insela, dar ceea ce esti poate fi dovedit din caracter, atitudine si cuvinte. Ignora parerile celor mai multi si concentreaza-te pe ceea ce doreste Dumnezeu sa fii.


vineri, 16 martie 2012

Norul calauzitor

“Întotdeauna era aşa: ziua, norul acoperea Cortul, iar noaptea, avea înfăţişarea unui foc.
Când se ridica norul de pe Cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra Cortului.
Când norul rămânea mai multă vreme deasupra Cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului şi nu porneau.Când norul rămânea mai puţine zile deasupra Cortului, ei tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului.”(Numeri 9.16-20)
        Se intampla adesea sa nu mai vedem incotro sa punem pasul urmator si atunci se creeaza in noi o framantare, intrebandu-ne care este alegerea cea mai buna. Si cu cat ne gandim mai mult cu atat mai mult nedumerirea poate sa creasca. As vrea sa pot vedea si intelege mai dinainte urmarie alegerior pe care le voi face. Lucrurile, de fapt, vin impachetate cu totul altfel decat m-as astepta.
          Poporul Israel avea un semn dupa care pornea sau se oprea, semn lasat de Dumnezeu pentru ei. Ei traiau intr-o asteptare continua, sa vada ce va porunci Dumnezeu, cat sa mai ramana intr-un loc, cand sa plece. Cred ca fiecare din noi ne dorim un astfel de nor calauzitor pentru viata noastra.
        "Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele, si o lumina pe cararea mea." (Ps. 119:105) Avem insa acest Cuvant al lui Dumnezeu. Nu putem gasi si raspunsurile la orice nelamurire, dar stim ca aflandu-ne sub ascultare in lucrurile marunte, El nu ne va lasa fara raspunsuri nici in lucrurile mari. Israel nu stia cand va porni…putea sa stea o zi sau un an in acelasi loc. Nici noi nu stim cat avem de asteptat in aceeasi stare, dar fii sigur ca atunci cand va porni vei fii gata sa te ridici si sa-l urmezi.
“Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.
Dacă norul se oprea deasupra Cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui Israel rămâneau tăbărâţi şi nu porneau; şi când se ridica, porneau şi ei.
Tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.” (Numeri 9.21-23)
           Poate ca trebuie sa intreprinzi ceva nou pentru viata ta sau sa te opresti dintr-un lucru. Cere Domnului un nor pentru tine ca sa stii cand este momentul cel mai potrivit pentru a face pasul urmator. Acelasi Domn care ziua mergea intr-un stalp de nor ca sa-i  calauzeasca ne va trimite si noua Duhul adevarului care sa ne calauzeasca pe calea ce-o avem de strabatut.

marți, 13 martie 2012

Gand de primavara

Dumneze ne-a chemat la o viata de biruinta, nu de invinsi. Asta va trebui sa ne-o repetam in fiecare zi. Oricat de grea ar fi o situatie prin care treci, nu trebuie sa ramai sub greutatea ei, ci trebuie sa te ridici. Fii tare, priveste in sus si ridica-ti fruntea care de multe ori a privit doar jos, la circumstante. Am inteles ca Dumnezeu ne vrea biruitori, sa biruim chiar situatii aparent imposibile, chemandu-L pe El in ajutor.

Dedic acest cantec de primavara ca o inviorarare tuturor sufletelor care simt nevoia unei schimbari.

miercuri, 7 martie 2012

Din "Sfaturile duhovnicesti ale unui staret de la Optina"

“Viata aceasta ni s-a dat numai si numai pentru a-L slavi pe Dumnezeu, pentru a face bine aproapelui si pentru a ne nevoi sa dobandim Imparatia Cerurilor, pasind pe calea cea “stramta” si “ingusta” pe care ne-o arata Evanghelia.
Daca traiti impreuna cu altii, slujiti-le cu ravna, ca si cum I-ati sluji lui Dumnezeu Insusi. Si sa nu cereti dragoste in schimbul dragostei voastre, nici recunostinta pentru jertfa pe care o faceti, nici lauda pentru smerenia voastra.
Sa nu va amintiti cu tristete de raul pe care vi l-a pricinuit fratele vostru, ca sa nu-si aminteasca si Domnul de pacatele voastre pe care vi le-a iertat.
Luptati in orice chip cu patima maniei si cu ajutorul lui Dumnezeu, aceasta va ceda. Daca uneori va suparati sau va maniati este bine sa nu spuneti nimic. Indepartati-va sau, daca asa ceva nu este posibil, atunci strangeti cu tarie buzele voastre ca sa nu aruncati afara flacara maniei care arde in sufletul vostru si sa-i tulburati pe cei din jurul vostru. Tacerea si rugaciunea este solutia cea mai buna in acele clipe. Cand flacara maniei se va stinge si inima voastra se va linisti, numai atunci veti putea spune cuvinte folositoare.
In clipele de deznadejde sa va ganditi ca nu Dumnezeu v-a parasit ci mai degraba voi L-ati uitat. Iata ce va sfatuiesc sa faceti in clipele voastre de singuratate: sa chemati neincetat numele Domnului nostru Iisus Hristos. Siliti-va pe voi insiva la acesta lucrare chiar daca sinea voastra se impotriveste.
In toata viata voastra sa nu uitati ca inainte de fiecare lucrare pe care vreti sa o savarsiti sa va intrebati pe voi insiva: “Nu cumva ceea ce vreau sa fac este potrivnic voii lui Dumnezeu? Nu cumva este pagubitor pentru sufletul meu? Nu cumva il nedreptateste pe fratelemeu?” Daca dupa o amanuntita cercetare de sine, constiinta voastra nu se impotriveste, puteti implini linistiti dorinta voastra. Daca insa constiinta va mustra infranati-va si evitati implinirea acelei dorinte.”

sâmbătă, 3 martie 2012

Arma rugaciunii

E cam tot ce mi-a ramas ca sa folosesc, e de prisos sa ma pot gandi la altceva, orice as incerca nu merge; nu pot sa pornesc mai departe decat daca las in uma mea trecutul si sa pornesc cu incredere spre viitor.
Dar, ca sa pot porni trebuie sa las greul ce ma apasa. De aceea, prin rugaciune, sufletul este eliberat, iar cand nu te poti ruga, asta inseamna ca porti poveri cu tine. 
Prin rugaciune poti sa-I spui lui Dumnezeu durerea ta,  sa aduci inaintea Sa sufletele pe care vrei sa le protejeze si ridice, si nu este doar un obicei, ci o realitate. Pentru ca “mare putere are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit”, dar la fel de puternica poate sa fie si rugaciunea unui pacatos care se indreapta cu cainta spre Scaunul de har al lui Dumnezeu.
“Cand va rugati sa iertati orice aveti impotriva” cuiva. Da, rugaciunea ta nu poate fi asculatata daca porti in inima neiertare, ura sau rautate pentru ca in Dumnezeu este lumina si dragoste.
Apostolul Pavel ne indeamna la trei lucruri de care sa tinem seama in rugaciune: sa staruim, sa luptam si sa veghem in rugaciune.
Staruinta- Rugaciunea facuta cu credinta este placuta Domnului. Nu inseamna ca voi primi raspuns imediat. Dar, necesita o perseverare, ceea ce noua ne lipseste de multe ori.
Lupta- De ce este o arma, rugaciunea? Pentru ca ea lupta contra uneltirilor celui rau, impotriva armatelor de duhuri care dau navala spre tine, contra gandurilor negre si a deznadejdii.
Vegherea- Sa fii treaz  in rugaciune. Chiar daca este un timp de meditare, al  aducerii aminte, sa nu devina un ritual, ci sa fie o stare permanent activa a mintii, fiind pe deplin constienti de lucrul adus inaintea lui Dumnezeu. Daca ma gandesc bine, atacurile din partea celui rau vin cel mai adesea atunci cand venim sa ne apropiem de Dumnezeu, prin rugaciune. Sa veghem pentru a nu fi privati de binecuvantarea pe  care inamicul nostru o poate distruge.
Voi, cei care folositi aceasta “arma” cunoasteti ca are putere si ca ati scapat din grele primejdii folosind-o.
Rugaciunea poate fii cheia apropierii de Dumnezeu, elibearerea de poveri sau starea devorba cu Tatal sufletului nostru. Dar, pentru voi, ce inseamna ea?