vineri, 24 februarie 2012

Ma voi ridica

“Pentru ce te mahnesti suflete, si gemi inlauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu” este un
strigat disperat al meu sau poate al tau, atunci cand simti ca nu mai poti face nimic, ca esti infrant, cazut, trantit la pamant, cand axa sufletului tau pare ca se rupe. Atunci cand totul pare fara vreun sens, exista si loc de un nou inceput, iar daca pana acum ai facut lucrurile intr-un mod gresit, de acum incolo vei putea apuca pe o cale corecta. Deznadejdea si mahnirea pot fi dusmanii tai. Nu-i lasa sa se cuibareasca prea comod. Ai la indemana doua lucruri care te pot salva.
Primul este rugaciunea staruitoare si neincetata.
Al doilea este Cuvantul lui Dumnezeu “la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos”. Sa-l folosim cu credinta ca nici un Cuvant care vine de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
Tu, suflet care inca plangi cu o povara grea, vino la Domnul Isus Hristos si El va da drumul legaturilor care te tin si va reda linistea sufletului tau. Atunci “Domnul te va calauzi neincetat, iti va satura sufletul in locuri fara apa, si va da din nou putere madularelor tale; vei fi ca o gradina bine udata, ca un izvor ale carui ape nu seaca”.(Isaia 58.11)

joi, 16 februarie 2012

Tot raul spre bine

Un naufragiat si-a facut o coliba pe tarmul marii. Cand nu mai spera sa-l salveze cineva un fulger ii loveste coliba si aceasta arde in intregime. Atunci naufragiatul se prabuseste si intreaba : “De ce, Doamne? De ce mi-ai luat si acest adapost? A doua zi de dimineata pe tarm apare o salupa care il salveaza. Naufragiatul intreaba cum de a ajuns la el si i se raspunde: “Am vazut focul aprins.”
Atunci omul ii multumi lui Dumnezeu si intelese ca tot raul a fost spre bine. Daca nu ar fi ars coliba, singurul lucru ce-l mai avea, mai era salvat? Morala….o veti aplica fiecare pentru sine.

luni, 13 februarie 2012

Ca si zapada

Alba si pura…pentru copii o placere, dar un cosmar pentru batrani si familii ramase izolate; suntem mici daca incercam sa ne luptam cu ea. Da, este vorba de zapada, un fenomen natural la care in ultimele zile nu i-am putut sta impotriva. Blocaje fara numar, piedici in calea deplasarii, a devenit un dusman inversunat cu care locuitorii tarii noastre se confrunta in aceste zile. Am observat o comparative…desi negru si impur…pacatul se aseamana cu ea. Asa cum zapada se depune incetul cu incetul, un strat subtire urmand altuia ce se asterne usor, la fel este si cu pacatul din viata omului. Te poate cuprinde incet, pana ce formeaza un zid de jur imprejur si nu te mai poti misca. Lipsa de activitate, de miscare, inactivitatea in viata unui crestin il poate tinea captiv, blocat . Iar pacatul se instaleaza subtil. O vorba spusa cu usuratate, o reactie necontrolata, o atitudine rautacioasa conduc la un caracter rau, si precum fulgii adunati intr-un bulgare la fel se pot incuiba greseli dupa greseli.
Vestea buna este ca exista eliberare dintre aceste ziduri groase. Sa luam aminte si sa strigam cat inca mai este cale de trecere spre noi, sa nu ne afundam in placerile de o clipa ale vietii, sa nu cadem in stratul pufos care ne poate acoperi cu usurinta. Un strigat de pocainta se va auzi din departare si poate topi gheata cu care o inima lipsita de iertare este inconjurata. Chiar sub o masca a albului imaculat se pot ascunde lucruri murdare.
“De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.”(Isaia 1.18)

vineri, 10 februarie 2012

Cum cladesti deasupra?

“Dar, fiecare sa ia bine seama cum cladeste deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata”(1 Corinteni 3.10-15)
Domnul Isus Hristos este temelia care a fost pusa. El ne-a fost facut cunoscut si invatatura Sa. El este piatra din capul unghiului, temelia credintei noastre. Iar, pe aceasta temelie noi cladim…fiecare cladeste in felul sau. Poti pune lucruri de pret sau fara valoare; fiecare avem o lucrare, la vedere sau in ascuns, dar lucrarea fiecaruia va fi descoperita. Va exista o proba de foc care va descopri lucurile cele mai ascunse ale inimii. Exista o judecata a tuturor lucrurilor. Exista o zi in care raul sau binele pe care l-ai facut va fi aratat si lucruri care acum sunt ascunse vor fi aduse la suprafata si judecate.
Nu pierdeti ocazia de a zidi pe temelia aceasta buna lucruri de pret; cautati lucrurile care duc la pacea si zidirea voastra si “ziditi-va sufleteste pe credinta voastra prea sfanta”.
“Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”(Matei 6.19-21)

miercuri, 1 februarie 2012

Ceea ce-mi doresc eu azi…


Imi doresc :
-ca mangaierile ce vin de sus sa patrunda ca si niste raze de soare intr-o zi geroasa de februarie in sufletele indurate;
-sa fie zambet pe fetele celor pe care zilnic ii intalnesc;
-ca cei din jurul meu sa poata gasi multumirea si in lucrurile marunte;
-sa avem o surpriza placuta in fiecare zi si sa nu cadem in plictiseala rutinei;
-sa pot aduce putina alinare acolo unde este necaz si  a intind o mana unde este nevoie de ajutor si lipseste speranta;
-sa ne apropiem cu dragoste unii fata de altii, sa stim sa o daruim si sa o primim asa cum se cuvine;
                                   -Sa fiti binecuvantati toti aceia care imi cititi aceste dorinte…