joi, 27 octombrie 2011

De la credinta la dragoste


“De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;  cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.”(2 Petru 1.5-7)
Este un indemn pe care si eu il primesc la fel ca si voi si dupa ce-l ascultam nu ramane decat sa-l punem in practica. Din aproape in aproape vom intelege, in parte, ce a vrut sa transmita “Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Hristos”.
A ne da toata silintele presupune un efort sustinut, o straduinta indelungata, nu este un lucru ce vine de la sine, asta implica si vointa noastra. Cum de la credinta se ajunge la dragostea de oameni…este o cale lunga, iar daca pierdem o za din acest lant e posibil sa nu ajungem nicaieri, ca si cum ne-am opri la jumatatea unei calatorii. Tinta este dragostea de oameni, si intre toate componentele enumerate exista o interdependenta. Pentru a exemplifica am ales facerea unui bine.
Punctul de plecare este credinta…o incredere deplina , dar credinta fara fapte este moarta, ca si cum crezi ca un lucru este bun si nu-l faci. Nu pregeta sa faci un bine, activeaza, iar fapta realizata aduce consecinte, iti dai seama ca acel bine facut iti produce bucurie, pace, inveti sentimentul daruirii si ajungi astfel sa cunosti. E important sa cunoastem binele, voia lui Dumnezeu, si sa ne cunoastem limitele. Cunoscand binele, te vei infrana de la rau, de pacat si tot ceea ce cugetul iti spune ca nu este bun. Si daca, de regula m-as mania, as reactiona impulsiv sau in graba, infranarea va lucra in mine rabdare, fata de ceilalti si fata de raspunsurile pe care trebuie sa le primesc. Astfel voi fii smerit si voi avea o atitudine evlavioasa fata de Domnul care-mi pregateste chiar si faptele bune mai dinainte ca eu sa trec prin ele. Fiind in aceasta stare, nu voi mai privi spre mine si nevoile mele ca fiind prioritare, ci ma voi ocupa de fratele meu, privindu-l mai presus de mine, si astfel apare dragostea de frati. Si daca-L iubesc pe Dumnezeu il iubesc si pe fratele meu. Dar, daca fac bine doar celor care imi raspund la fel, sau ii iubesc doar pe cei care ma iubesc, atunci ce rasplata voi primi?…astfel aceasta dragoste de frati se rasfrange asupra tuturor semenilor si am ajuns astfel la dragostea de oameni, adica tinta noastra…..e ca un joc de domino…succes! Sper ca vei castiga!

2 comentarii:

  1. E mai usor sa crezi, dar e mai greu sa treci la fapte.
    Vreau sa stii ca eu mai trec pe aici chiar daca nu las com-uri.

    RăspundețiȘtergere

Parerea ta