“Cerceteaza-ma Dumnezeule si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile!
Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei!”(Psalm 139.23-24)
Si, daca vreau cercetare, asta inseamna ca mai intai sa identific ce lucruri rele si pacatoase sunt in mine. Ce idoli si-au facut loc in inima pe nebagare de seama? Cu ce este ea plina? Ce fel de comori am strans acolo? La ce tin mai mult? Cu ce imi petrec majoritatea timpului liber? La ce trebuie sa renunt?
Si, daca am gasit “lemn, fan, trestie” care vor arde la final, sa ma rog ca acestea sa fie acum arse (ganduri, obiceiuri, atitudini pacatoase sau care nu aduc slava lui Dumnezeu si care au imbracat o fatada frumoasa si nevinovata intre timp), pentru ca, la final sa nu fiu cantarit ca usor, ci sa ramana “aur, argint si pietre scumpe”, adica valorile demne de ceea ce ar trebui sa fiu eu.
Apoi, sa-L las pe Dumnezeu sa-mi vorbeasca. Nu este deajuns sa doresc sa fiu curat, ci pentru asta am nevoie sa inteleg ce vrea El sa-mi spuna. Cuvantul Sau este un foc mistuitor, o sabie cu doua taisuri care poate sa judece simtirile si gandurile inimii. Acest proces stiu ca este unul care doare, asa cum pomul trebuie curatit de crengile nefolositoare pentru a aduce si mai mult rod, la fel este si cu noi.
“Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti”
Netezeste calea Ta sub pasii mei! Condu-ma pe calea placuta Tie! Nu ma lasa prada deznadejdii, dezamagirii si atacurilor celui rau! Cel rau a venit si nu m-a gasit in veghere si cu armele sus. Dar, “armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile”(2 Corinteni 10.4). Invata-ne, Doamne, sa le stapanim si sa le folosim cu intelepciune!
“Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!”(Psalm 51.10)
Multumesc!
Si, daca vreau cercetare, asta inseamna ca mai intai sa identific ce lucruri rele si pacatoase sunt in mine. Ce idoli si-au facut loc in inima pe nebagare de seama? Cu ce este ea plina? Ce fel de comori am strans acolo? La ce tin mai mult? Cu ce imi petrec majoritatea timpului liber? La ce trebuie sa renunt?
Si, daca am gasit “lemn, fan, trestie” care vor arde la final, sa ma rog ca acestea sa fie acum arse (ganduri, obiceiuri, atitudini pacatoase sau care nu aduc slava lui Dumnezeu si care au imbracat o fatada frumoasa si nevinovata intre timp), pentru ca, la final sa nu fiu cantarit ca usor, ci sa ramana “aur, argint si pietre scumpe”, adica valorile demne de ceea ce ar trebui sa fiu eu.
Apoi, sa-L las pe Dumnezeu sa-mi vorbeasca. Nu este deajuns sa doresc sa fiu curat, ci pentru asta am nevoie sa inteleg ce vrea El sa-mi spuna. Cuvantul Sau este un foc mistuitor, o sabie cu doua taisuri care poate sa judece simtirile si gandurile inimii. Acest proces stiu ca este unul care doare, asa cum pomul trebuie curatit de crengile nefolositoare pentru a aduce si mai mult rod, la fel este si cu noi.
“Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti”
Netezeste calea Ta sub pasii mei! Condu-ma pe calea placuta Tie! Nu ma lasa prada deznadejdii, dezamagirii si atacurilor celui rau! Cel rau a venit si nu m-a gasit in veghere si cu armele sus. Dar, “armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile”(2 Corinteni 10.4). Invata-ne, Doamne, sa le stapanim si sa le folosim cu intelepciune!
“Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!”(Psalm 51.10)
Multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta