miercuri, 31 august 2011

Pe urmele pasilor Tai

Nu pot stii ce urmeaza la rascrucea ce va veni. Azi pot fi sus si maine jos, insa imi doresc sa fiu altfel. De fapt, de ce dorim sa fim altfel? Sa ai ceva ce nu ai sau  sa fii altfel decat esti, in dorinta de mai bine pe plan spiritual, sufletesc, material sau fizic.
Nu stiu ce va fi dupa ce se va sfarsi incercarea care sta sa apuna. Viata….cum poate fi definita? Ca o aventura as zice, un necunoscut in care patrundem si inaintam in mod continuu.
Pentru crestin exista dorinta de a fi mai sfant. Cineva spunea ca ar trebui sa locuiasca izolat de lume pentru a nu pacatui cu limba sau pentru a nu se lasa pangarit de vorbele si imaginile ce i se ofera.  Dar, chemarea lui Dumnezeu nu este aceea de a ne retrage ci dimpotriva, de a merge si a-L arata pe El: “Nu te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau.”(Ioan 17.15) Uneori se poate sa existe dorinta de a te desprinde de lume, sa fii singur, fara a te mai supara sau deranja cineva, dar in loc sa te retragi, mai bine te-ai schimba pe tine, ca tu insuti sa poti deveni ceea ce ai vrea sa vezi in ceilalti si “ce voiti sa va faca voua oamenii faceti-le si voi la fel”(Luca 6.31)
Domnul Isus trebuie sa fie exemplul nostru dupa care sa ne transformam, si astfel sa calcam pe urmele Sale. El propovaduia Evanghelia in mijlocul oamenilor, in Templu, din cetate in cetate, in casa bolnavilor, la nunta, de vorba cu leprosi, farisei sau invatatori, pe munte sau pe malul marii. Din cand in cand insa se retragea singur pe munte sau intr-un loc pentru a se putea ruga si intalni prezenta Tatalui, pentru a se conecta la Sursa puterii Sale. Iar in ceea ce priveste anturajul Sau era format din ucenici, petrecand timp cu ei si incredintandu-le invatatura pe care trebuia sa o impartaseasca dupa Inaltarea Lui pentru ca toti sa-L poata cunoaste si trai o viata de biruinta. La fel si tu si eu, acelasi lucru trebuie sa-l facem si noi, pe urmele pasilor Sai….sa citim Evangheliile si vom descoperi cum a trait Domnul si acesta ne va fi exemplul si apoi sa ne plecam in rugaciune pentru a putea fi cu adevarat ceea ce El vrea sa fim.
Incepe de azi!

miercuri, 24 august 2011

Reintoarcere

Cele mai frumoase si profunde meditatii se nasc in mijlocul creatiei lui Dumnezeu…da, inconjurati de natura…si gandind la asta probabil ca fiecare isi imagineaza altfel, prin prisma locurilor prin care a trecut sau poate merge. Este un lucru minunat sa poti merge singur, in partasie cu Dumnezeu…si daca se poate si inconjurat de bogatia creatiei Sale. Este un fapt necesar oricarui crestin- un exercitiu de antrenare a mintii si a vointei..de altfel auzim frecvent expresia relatiei de partasie cu Dumnezeu…dar la fel de repede o uitam. Acest lucru trebuie materializat. Dincolo de problemele de scoala, serviciu, familie, trebuie sa ne alimentam sufletul. Poate iti este cunoscuta starea de lispa de vlaga spirituala, cand te simti lipsit de putere interioara si chiar deschizand Scriptura sa ramai la fel. Sau poate ca ti-ai propus acest timp cu Domnul si alte preocupari i-au luat locul. Mi se intampla frecvent asta. Dar, si de aceasta data imi doresc sa iau de la capat ceea ce mi-am propus.
Experimenteaza singur in odaita ta, sau in mijlocul Creatiei sau in orice alt loc te poti simti liberca sa Il poti lauda si vorbi cu El ca sa poti primi ceea ce vrea sa-ti comunice prin Cuvantul Sau.
“Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul! Ca caci El se iveste ca zorile diminetii, si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primavara care uda pamantul!”(Osea 63)
Domnul sa gaseasca si in noi un pamant insetat dupa Apa, pe care sa o dorim ca si un cerb care-si cauta Izvorul…

sâmbătă, 20 august 2011

Doar la Isus

Cand nu mai ai durerea cui i-o impartasi,
Cand grea-i singuratatea de n-o poti ispasi,
Vorbeste cu Isus!

Cand nu mai ai nici lacrimi si-n suflet e pustiu
In drumul tau de patimi cand simti ca nu esti viu
Mergi la Isus!

Cand planuri se darama si totul e pierdut;
Raman sperante-n urma si-ntrebi: Ce-i de facut?
Asculta-L pe Isus!

Cand nu mai ai nici umar pe care sa poti plange
Si clipe fara numar trec, iar viata curge
Alearga la Isus!

Cand nimeni nu mai poate pe tin` sa te-nteleaga
Nici prieten si nici frate, nimeni in lumea-ntreaga
Spune-I lui Isus!

Si cand a ta povara e mult prea grea de dus
Dezleaga-o….las-o afara privind tintit in sus
Priveste la Isus!

Si cand de bucurie vei fi inconjurat
Sa nu uiti de-ncercare si c-ai fost ridicat
De Isus!

miercuri, 17 august 2011

Esti testat?

Rani ce asteapta vindecarea, dar nu se stie cum sau cat va dura ..dezamagire….nevoia de un orizont nou, de un nou inceput pe care acum nu-l poti vedea. Urmatorul pas pare foarte dificil cata vreme lipseste o lumina pe carare.
“Pentru ce te mahnnesti suflete, si gemi inlauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu caci iarasi Il voi lauda, El este mantuirea mea si Dumnezeul meu”(Psalm 42.5)
Planurile tale nu sunt planurile Lui; El nu inlatura imediat suferinta, dar a promis ca va da taria de a o indura.
Esti prea important pentru Dumnezeu ca sa te distruga printr-o incercare care avea scopul de a-ti modela caracterul si de a-ti trasa o directie. Gandeste-te ca ai supravietit prin harul Sau pana acum! Daca doresti sa stii ce poate face Dumnezeu pentru tine, uita-te la ce a facut pentru tine si vei fi mai increzator in viitorul tau. Dupa ce ai avut sentimentul ca ai asteptat o vesnicie, vei vedea ca dintr-o data El misca lucrurile. Dar, daca nu esti pregatit, pierzi urmatoarea idee, relatie sau binecuvantare pe care o are pentru tine. Trebuie sa fii sensibil la vocea Lui, treaz la miscarile Lui si sa traiesti in asteptare. Poate ca Dumnezeu se pregateste chiar acum sa deschida niste usi - asigura-te ca vei fi pregatit cand o va face.
“Iata, voi face ceva nou si-i gata sa se intample: sa nu-l cunoasteti voi oare? Voi face un drum prin pustie si rauri in locuri secetoase.”(Isai 43.19)
 Deschide-ne Doamne ochii, ca sa putem vedea aceste lucruri noi!

marți, 2 august 2011

Neliniștile sufletului meu...

Tată ceresc, așa cum sunt, în slăbiciunea mea
Îngenunchiez si caut fața Ta,
Știind că orice-aș spune sau aș face
E doar nimic ...sufletul îmi tace.
‘Naintea Ta mă separ de mulțime,
Pot să fiu eu și sunt, în întregime.
De nimeni nu trebuie să mă feresc,
Să stau doar eu cu Tine, e tot ce îmi doresc.

Îți spun necazul meu, durerea mea ce mă doboară;
De ce nu am o cruce mai ușoară?
Parcă-i prea mult și nu mai pot
Aș vrea să scap, să fug, să uit de tot.
Nu știu și nu pot înțelege voia Ta,
E prea măreață pentru-nțelepciunea mea.
Spune-mi ce ar trebui, acum, să fac,
Tu să-mi vorbești și eu să tac.

După adânci clipe de tăcere,
Tu îmi aduci o sfântă mângâiere:
„Fiica mea, e crucea ta mai grea decât a fost a mea?
Și este bună oare deznădejdea ta?
Te-am părăsit vreodată-n încercare
Și m-am ascuns în clipele-ti amare?
Ascultă de-al Meu glas, acum,
Tu nu ești singură pe-al vieții drum!

Eu te iubesc, Eu te păzesc
Și să fi cu Mine-n cer, Eu îmi doresc!
Încercări, necazuri vin în viața ta
Ca să crești mai mult pe calea Mea.
Să cauți fața Mea, oricât de greu ar fi,
Știind că Eu mereu, mereu te voi iubi!”

Iar eu, descurajată, în ochii Tai privesc
Și-ncet, încet mă liniștesc.
Da, aș vrea să înțeleg mai mult,
Aș vrea să pot, să știu mai mult,
Dar dacă toate acestea s-ar întâmpla,
Ce rost ai mai avea Tu-n viața mea?

La Tine vin din nou, acum și mă smeresc
Și pentru toate-Ți mulțumesc.
Acuma știu că nimeni, niciodată,
Nu mă va iubi mai mult ca Tine, Tată!
Și cu ochii-n lăcrimați eu Te slăvesc
Și din toată inima Îți spun: “O, Tată, te iubesc!”
                                     (autor: Comanici Raluca)