joi, 6 ianuarie 2011

Sa ai nadejde

Sa fac un pas sau doi sa fac
Ma vad om slab, fara putere.
Atunci stau neclintit si tac,
Rapus si-nvins de-a mea durere.

Privesc in jos si vad tristete,
Dor, teama, suferinti si chin.
De unde oare sa invete
Acel ce-si cauta alin?

Dar, cat s-astept ca dimineata
Sa poata trece printre stele?
E grea si nemiloasa viata…
Oare, mai este mult strajere?

Si-asa cazut, lovit si-nvins
Aud un glas de sus, ceresc.
Nu-i om, nici voce; e un vis?
“Asculta!” imi spune “ce-ti vorbesc!”

“Azi, vreau sa cauti mai intai
Smerit a Mea Imparatie,
Sa-ti faci Iubirea capatai
Si toate Ti le voi da tie…

Caci harul Meu tu l-ai primit
Si-oricat de grea-i orice durere
Eu pot sa fac desavarsit
Si-n slabiciuni a Mea putere.

Deci, nu mai sta plecat si trist,
Tot ce e greu in viata trece.
Eu sunt cu tine, Ti-am promis!
Si-n viitor sa ai nadejde!”

Un glas ceresc am ascultat,
Simt ca ma umplu de tarie
Chiar fata mi s-a luminat
De zambet, pace, bucurie.

Privesc spre cer si cu uimire
Vad cum dupa un negru nor
Se-arata zorii si apare…
Luceafarul stralucitor.

Poezia a fost compusa intr-un moment de deznadejde si cuprinde raspunsuri din partea Domnului  a caror valabilitate o simt si acum.

7 comentarii:

  1. Foarte frumos.Suntem chemati ca in suferinta si cand intrebarile vin sa ne uitam cine este Dumnezeu si cine suntem noi. Apoi vom vedea ca intrebarile noastre nu mai au nici un rost, ci doar sa ne incredem in El si ne va surprinde.

    Saptamana asta m-am indragostit de aceasta cantare. E atat de potrivita:

    "Nadejdea mea e Dumnezeu
    Puterea Lui e mare
    //.Prin dragoste si harul Sau
    Nadajduiesc si cant mereu.
    Caci a salvat sufletul meu
    Din vesnica pierzare//

    O licarire-n infinit
    E viata mea intreaga.
    //.Caci pentru mine
    S-a jertfit, Isus Hristos m-a mantuit
    Si-o viata, fara de sfarsit,
    De vesnicii ma leaga.//

    Sunt calator pe acest pamant
    Cu Domnul am izbanda
    //.E calauza dreapta Sa
    O Doamne Tu nu vei lasa.
    Nicicand sa cada-n lupta grea
    Fiinta mea plapanda.//

    Eu am aflat Un Creator
    Si pacea si menirea.
    //.Stapan al vietii ziditor
    Tu mi-ai dat lacrima de dor
    Sa te iubesc ca ma-n infior
    Si sa-Ti astept venirea.//"

    RăspundețiȘtergere
  2. "Deci, nu mai sta plecat si trist,
    Tot ce e greu in viata trece.
    Eu sunt cu tine, Ti-am promis!
    Si-n viitor sa ai nadejde!"
    Superba strofa, m-a atins, toate m-au atins, dar cel mai mult au facut-o aceste cuvinte!
    compui minunat! God bless you :)

    RăspundețiȘtergere
  3. *Arpi- ai drepatate in ceea ce spui. Daca am privi la acest aspect probabil multe din intrebarile noastre s-ar spulbera...frumoasa cantarea.
    *Lavinia- ma bucur ca te-au patruns versurile. Domnul cu tine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ioan era lumina, care este aprinsă şi luminează... (Ioan 5:35)

    Mi-a atras atentia si m-a cercetat acest Cuvant in aceasta dimineata.
    Ce placut ca Fiul Lui Dumnezeu sa poata spuna despre mine: "am fost lumina, care era aprinsa si lumina" cata vreme am trait aici pe pamant.
    Chiar dusmanii lui Ioan(Irod) il cunosteau si stiau ca era curat si sfant in trairea lui, de aceea il ocrotea si il asculta cu placere.
    Ce privilegiu, ca cel cu care ne intilnim zilnic la lucru, la scoala sau oriunde sa capatam trecere inaintea lui si sa ne asculte cu placere, atata timp cat ne tine Dumnezeu in Mana Sa, caci vedeti voi ce schimbatoare e omul. Stiti voi ce a patit Ioan mai incolo, dar El era in Mana Lui.

    Ajuta-ne Doamne sa traim sfant si curat inaintea Ta, sa fim o lumina si o marturie pentru slava Ta. Sa umblam zilnic cu Tine.
    Apropo. Nici nu m-am gandit acum cand am scris aceste cuvinte. Joi a fost sarbatatoarea botezului Domnului Isus si spunea un frate, ca toata ziua a urmarit si nu a auzit odata pomenind de Domnul Isus Hristos :( Lumea alearga in treburile lui, sarbatorile au trecut...
    Din pacate doar anumite ritualuri fara continut se fac in aceeasta zi,dar noi suntem chemati sa fim o lumina si sa ardem pentru El, sa fim o marturie.
    arpi

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru ca lumea este orbita de lucrurile materiale, iar cunostinta despre Dumnezeu a devenit o banalitate si in randul unor asazisi crestini.
    “Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.“(2 Petru 3.11-14) Amin!

    RăspundețiȘtergere
  6. minunat Simona! este un mesaj special de la Domnul! mai asteptam si alte poezii...:d Domnl sa-ti dea biruinte in slabiciuni si sa te binecuvinteze.

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc Adda, aceleasi lucruri ti le doresc si eu.

    RăspundețiȘtergere

Parerea ta