marți, 18 ianuarie 2011

Fa-ti timp

Constat ca timpul incep a-l pretui abia atunci cand imi lipseste, atunci cand sunt prea multe de rezolvat. Cand exista din belsug nu pun asa mare pret pe el. Regret ca de multe ori l-am irosit fara a baga de seama, cand sunt atatea lucruri prioritare… In tumultul activitatilor se pare ca  imi rezerv timp pentru mai toate. Dar, se intampla ca atunci cand l-am avut din plin nu l-am folosit la adevarata sa valoare. La fel se intampla si cand pierd cate un lucru, abia atunci observ importanta lui.
Nu-l putem opri. In trecerea sa ireversibila… ne vedem dintr-o data parca ajunsi intr-o etapa a vietii si nici nu stim pe unde a trecut atata vreme…Este bine sa ne analizam mai des pentru a constientiza locul nostru pe pamant. In clipe de bucurie am vrea sa-l tinem in loc, iar in impas cat l-am mai zori sa treaca…
“Toate isi au vremea lor, si orice lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.”(Ecles. 3.1)
Sa ne facem timp pentru lucrurile marunte, pentru a trai din plin acest dar numit viata, insa cu folos si cu satisfactia de a fi utili si cu increderea deplina ca ne aflam acolo unde ne vrea Domnul. “Vegheati dar in tot timpul si rugati-va.”(Luca 21.36) “Racumparati vremea, caci zilele sunt rele.”(Efeseni 5.16)
Daca nu stii cum sa-l intrebuintezi, pleaca-te in rugaciune si cere calauzire. In naivitatea mea crezusem o vreme ca timpul petrecut spre slava lui Dumnezeu trebuie folosit doar intr-un anume mod; mai tarziu am inteles ca fiecare avem o lucrare pe cat de personala pe atat de diferita, asa cum fiecare madular din trup are un rol specific si nu toate pot face acelasi lucru, dar pot lucra impreuna la realizarea lui.
Omul are viata scurta, iar clipa plecarii sale nu-i este cunoscuta. Nu se merita ca putinul timp liber sa-l irosim. Analizati-va si indreptati ceea ce se mai poate! Sunt oameni care au nevoie de timpul nostru. Nu trebuie decat sa deschidem ochii si sa privim in jur.
O poezie din copilarie  spunea un mare adevar:


„Când te duci seara la culcare
Sa-ti pui o mâna sub obraz,
Sa te-ntrebi cu-ngrijorare:
Ce bine am facut eu azi ?

O zi trecuta fara fapte
De care sa-ti aduci aminte,
În viata ta e ca o noapte
Sau ca un basm fara cuvinte.

E ca si cum n-ai fi trait,
Si ti-ai pierdut o zi din viata,
Si soarele s-ar fi oprit,
Cazut în somn de dimineata.”(Indemn- Demostene Botez)
Azi nu ai trait cu folos daca nu ai facut ceva pentru o persoana care nu-ti va putea rasplati niciodata!
Fiecare timp este un dar, fie ca este o zi, o luna sau un an. Trebuie sa traim fiecare clipa ca pe ceva unic, cu care nu mai avem ocazia sa ne intalnim.

7 comentarii:

  1. "crezusem o vreme ca timpul petrecut spre slava lui Dumnezeu trebuie folosit doar intr-un anume mod; mai tarziu am inteles ca fiecare avem o lucrare pe cat de personala pe atat de diferita"

    Cata dreptate in aceste cuvinte. Da, de multe ori ne gandim ca trebuie sa mergem la biserica pentru a Il lauda pe Dumnezeu, pentru a ne inchina, cand El poate gasi mai multa placere in faptul ca suntem alaturi de un om care are nevoie de cineva aproape. Poate omul acela nici nu Il cunoaste pe Dumnezeu, nu este important, insa cred ca inchinarea placuta lui Dumnezeu poate diferi destul de mult de inchiarea pe care noi o consideram placuta Lui.

    Dumnezeu sa te binecuvanteze

    RăspundețiȘtergere
  2. Exact…ma gandeam la aceleasi lucruri…multumesc pentru aceste ganduri care chiar m-au incurajat.

    RăspundețiȘtergere
  3. un articol interesant!
    fii binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
  4. E adevarat ce scrii. Nici eu nu ma pot declara satisfacator in administrarea timpului. Si totusi azi mi s-a intimplat ca tocmai sa scriu despre timp in articolul meu de studiu, desi am trecut foarte usor peste aceasta notiune.
    Acum cand ma gandeam ce sa iti scriu la acest subiect, (ca nu m-am grabit sa comentez, ca nu e punctul meu forte) ma gandesc ca spune o cantare:
    "Splendoare de-mparat cu slava imbracat...si la un moment dat urmeaza versul cantarii: "chiar timpul l-a facut"

    Da. Ne-a pus administratori si peste timp.
    Unora le-a dat mai putin, altora mai mult, dar timpul se scurge. Intrebarea e: cum ne folosim "talantul" incredintat de Dumnezeu? Il ascundem sau il investim in imparatia Lui spre folosul celorlalti?

    Ma gandesc ca, faptul ca suntem administratori in aceasta viata (nimic nu avem ce nu am primit) suntem responsabili cu timpul nostru.
    Si daca ne speriem de sefii nostri pamantesti cand lenevim, oare nu ar trebui sa ne fie teama si mai mare de "Seful Universului?" El ne cunoaste si cu atat mai mult, ar trebui sa fim credinciosi atat in lucruri mici cat si in lucruri mari. Se poate intimpla ca timpul sa-l incadram in lucrurile mici si totusi el ne masoara, nu noi. "Pentru ca viata noastra e ca iarba de pe camp" sau "ca un abur, care acum este si in clipa urmatoare, nici urma de abur"
    Fii binecuvantata!

    RăspundețiȘtergere
  5. Intr-adevar, suntem administratori ai timpului primit, tocmai de aceea sa-l folosim cu intelepciune; nu trebuie sa risipim zadarnic nici un moment intrucat suntem responsabili pentru el inaintea "Sefului Universului".

    RăspundețiȘtergere
  6. timpul..dusmanul meu cel mai mare, mereu fug de el si el de mine.mereu il pierd asa cum nu ar trebui si mereu realizez prea tarziu ca nu am facut bine , ajugn la aceeasi vorba" m sa fac maine, iar nu mi-am facut timp"
    si pe mine m-au pus peganduri cuvintele tale mentionate si in primul comentariu ;"crezusem o vreme ca timpul petrecut spre slava lui Dumnezeu trebuie folosit doar intr-un anume mod; mai tarziu am inteles ca fiecare avem o lucrare pe cat de personala pe atat de diferita"

    nu vedeam lucruriloe asa pana acum, multumesc pentrua ceste cuvinte, am sa iau aminte la ele si ams a incerc sa nu-mi mai neglijez pretiosul timp.

    RăspundețiȘtergere
  7. Asa sa te/ne ajute Domnul sa facem,Lavinia!

    RăspundețiȘtergere

Parerea ta